Cealaltă Capitală - Totul despre ea

Acasă / „Reportajul“ intrării lui Mihai Viteazul în Cetate

„Reportajul“ intrării lui Mihai Viteazul în Cetate

Publicat în: 1 nov.. 2017
Autor: Nicu Neag

Momentul intrarii lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, în 1 noiembrie 1599, este descris de Nicolae Bălcescu, într-un adevărat „reportaj“. Atmosfera redată fidel de autor poate fi ilustrată vizual și prin broderia care prezintă tocmai intarea voievodului în Cetate. Este expusă timp de o lună la Muzeul Național al Unirii.

 Broderia, datată în secolul al XIX-lea, este realizată în tehnică mixtă. Piesa prezintă tocmai momentul intrării lui Mihai Viteazul în Cetatea Bălgradului (n.a. Alba Iulia), în 1 noiembrie 1599.

Evenimentul petrecut la Alba Iulia a fost unul  încărcat de simboluri, așa că a fost o temă predilectă și în arta cu tematică istorică a secolelor XIX-XX. Piesa a intrat în colecțiile muzeului albaiulian în anul 2002, fiind achiziționată de la un particular. Poate fi văzută la Muzeul Național al Unirii până la sfârșitul lunii în curs.

Prezentăm, mai jos, „reportajul“ lăsat de Nicolae Bălcescu, în „Românii  supt Mihai-Voievod Viteazul“. Textul ne permite să aflăm care au fost notabilitățile orașului Alba Iulia care l-au întâmpinat pe Mihai Viteazul, traseul urmat de voievod până la Palatul care l-a găzduit, faptul că au fost martori ai evenimentului mii de persoane, dar si atmosfera de bucurie ce „clocotea“ între zidurile Cetății Balgradului.

În drum spre Alba Iulia, capitala Ardealului

„Întra-ceea, Mihai Vodă, ridicându-şi tabăra de la Sibiu, îna­intă cu încetul spre Alba Iulia. Prin toate oraşele pe unde trecu în vale, locuitorii alergau înainte-i cu daruri, solbozând puşti în semn de veselie şi primindu-l cu mare dragoste şi entuziasm.

Apropiindu-se de Alba, locuitorii oraşului şi ai judeţului îl întâmpinară, cale de o leghe înainte, cu multă cinste şi daruri. În capul lor era episcopul catolic Dimitrie Napras, încongiurat de tot clerul său. El felicită în numele poporului pe domn de sosirea sa, urându-i tot felul  de fericiri, o domnie vecincă asupra ţării Ardealului, ce el dobândise cu sabia, o viaţă îndelungată şi izbânzi multe, care să se adauge unele peste altele. În aceeaşi zi, luni, 7 noiembrie, Mihai Vodă intră cu mare pompă în capitala Ardealului. (…) Intrarea s-a făcut prin poarta Sf. George. De la această poartă până la Palatul Domnesc, stă înşiraţi ostaşii de ambele părţi ale uliţei în mai multe rânduri, în dosul cărora se grămădise mii de mii de popoare.

Înainte venea episcopul şi clerul său, isnafurile (corporaţiile) oraşului, apoi o bandă de muzică ce se compunea din opt trâmbiţe, care cu multă armonie modula sonurile lor, de atâtea tobe de oţel pe obiceiul turcesc, de un bun număr de flaute şi flaşinete. În urma acestei orchestre, venea Mihai, călare pe un măreţ cal alb. Opt paji investiţi cu o mare eleganţă  încongiura calul domnitorului. Înaintea lui opt  seizi duceau de frâu opt cai acoperiţi cu şele preţioase, lucrate cu aur şi argint şi împodobiţi cu pene mari. Mihai purta pe cap un calpac unguresc împodobit cu o egretă neagră de pene de erodiu legate cu o copcă de aur; o manta lungă, albă, de mătase ţesută cu fir, având pe lături ţesuţi vulturi de fir; tuncă albă de aceeaşi materie; lungi ciorapi de mătase albi, garnisiţi cu pietre scumpe şi botine de saftin galben, de brâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur şi rubine.

O ceată de lăutari ţigani urma îndată după domn, cântând imnuri naţionale. Apoi venea o mulţime de boieri şi ofiţeri străluciţi, toţi călări şi o număroasă trupă de soldaţi. Lângă domn se duceau stregurile lui Andrei Bathor, luate în bătălie. Ele erau desfăcute şi plecate spre pământ, spre semn că Ardealul e supus. Astfel, în mijlocul concertului trâmbiţelor, tobelor şi altor instrumente, la sunetul clopotelor şi vuietul tunurilor, la care se unea strigătele de bucurie ale poporului, intra Mihai în capitala Ardealului şi trase la palatul  domnesc. (…) Toată ostăşimea se împărţi în linişte  şi cu orânduială prin birturi şi case publice fără a face o pagubă sau vătămare  locuitorilor. Nimeni n-ar fi îndrăznit a face vreun rău, ştiind pe strajnicul  domnitor acolea.

Pilda albanilor fu urmată de locuitorii tuturor oraşelor ţării, care se grăbiră a trimite deputaţii la Mihai spre a-i aduce supunerea şi credinţa lor şi a cere mila şi ocrotirea lui…“.

„Ardealul întreg îi zăcea la picioare. Prin porti care s-au dărâmat de mult (n.a. porțile Cetății medievale au fost dărâmate la ridicarea Cetății bastionare, pe care o vedem și în zile noastre),  un „valah” (n.a. Mihai Viteazul) intră in Balgradul crailor Ardealului (n.a Principii Ardealului), îmbrăcat în hainele lor de parada si aducând după el ostile romanești “,  consemna și istoricul Nicolae Iorga.

Chiar și Mihai Viteazul într-o scrisoare trimisă împăratului Rudolf al ÎI-lea va evoca evenimentul: „Astfel la 1 noiembrie 1599, Ziua tuturor sfinților, am luat în stăpânire victorios Albă, reședință principilor Transilvaniei.“

Imagini: Broderia: Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia, expusă la Muzeul Național al Unirii 

Nicu Neag

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia