Oricâte broșuri și pliante ar apărea cu Piatra Secuiului şi cu centrul istoric, Rimetea nu e doar peisaj urban și munți stâncoși. Rimetea mai înseamnă ceva, iar acel ceva ţine de munca omului de zi cu zi, aşa cum au statornicit-o tradiţii vechi de secole. Vorbim, dragi cititori, despre istoria meșteșugurilor din Rimetea, ilustrate în muzeul etnografic din centrul satului. Așa că, dacă vă aflați în Alba Iulia, vă invităm să faceți o călătorie în satul Rimetea, în muzeu, unde arta, tradiția și meșteșugul fac casă bună.

Blazonul satului Rimetea / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Vorbim despre istoria meşteşugurilor din Rimetea, care i-au adus satului o celebritate ieșită din comun. Feronerie, pictură de mobilier, porturi populare - prin toate, Rimetea a atras atenția și pe toate le găsiți în vitrinele Muzeului Etnografic, deschis în 1952 cu sprijinul Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Să intrăm.

Prelucrarea fierului. A consacrat Rimetea pe harta comerțului est-european, imediat după atestarea sa documentară din 1259. Cele dintâi lucrări miniere au început în secolul al XIV-lea, când a fost descoperit, aici, zăcământul de minereu de fier. Treptat, importanța și practica meşteşugului au crescut, făcând ca, în 1493, localitatea să primească rang de târg, iar două secole mai târziu, cel de oraş minier. Existau, în Rimetea, nu mai puțin de 16 cuptoare de topit minereu, producând cantităţi uriaşe de obiecte, între care unelte agricole, vase, arme, zăvoare, porţi. Le veți putea vedea oriunde în Rimetea, mai ales la casele din centru, unde clanţele uşilor vă vor dezvălui şi acum execuţia lor de mare fineţe. Demn de știut este și că această meserie a prelucrării fierului a dobândit cea mai trainică tradiţie din Transilvania, până pe la 1900, când a fost devansată de cea a topitorilor din Hunedoara şi Reşiţa.

Pictura pe mobilă. Atât de puternic era mineritul în Rimetea, încât a generat şi alte meşteşuguri, care au dus la fel de mult vestea comunei în lume. Unul din ele a fost pictura pe mobilă, ivită în secolul al XVIII-lea ca meserie nesemnificativă. Dar s-a dezvoltat rapid într-un adevărat cult al lemnului, tratat cu respect, migală şi răbdare, de unde şi fineţea uluitoare a picturilor pe scaune, mese, laviţe, lădoaie, leagăne sau dulapuri. Dacă te apropii şi te uiţi atent, poţi chiar să desluşeşti tot felul de motive florale, unul mai fermecător ca altul. Însă vei vedea că laleaua e motivul specific al picturii maghiare pe mobilă, precum şi margareta şi trandafirul. Predomină şi verdele închis, influenţă a saşilor din Sighişoara.

Portul popular. Mai viu colorat decât cel din Maramureș și mai complex decât cel moldovenesc, portul popular din Rimetea vă va fura privirile. Secretul a stat tot în extracţia fierului, şi asta pentru că minerii şi negustorii care veneau la Rimetea plăteau sau erau plătiţi deseori troc. Iar costumul era la mare preţ. Plus de asta, toţi acei muncitori aduceau cu sine culturile lor populare. Maghiarii din Rimetea au preluat câte ceva din fiecare, zămislind o cultură proprie, o sinteză bogată, în mişcare, care se vede până azi în ornamentele portului popular. Dar pe cât se deschidea pentru a primi influenţe străine, pe atât se închidea pentru a nu influenţa mai departe. Rimetea era un nucleu cultural ermetic, unic, aşadar un reper.

Costumele erau foarte variate; de la copii, adolescenţi, tineri, adulţi şi bătrâni, toţi maghiarii din sat aveau privilegiul de le purta. Femeile, în special, aveau porturi mai elaborate, punând mai mult accent pe aspect decât bărbaţii. Iar culorile dominante erau, fireşte, roşul, albul şi verdele. Dar sunt vizibile şi o serie de influenţe săseşti, urmare a coloniilor de mineri germani, stabiliţi aici încă din secolul XIII.

Din păcate, însă, despre portul din Rimetea trebuie să vorbim la trecut, fiindcă nu mai e port viu. Îl veți mai vedea la sărbători, la biserică, dar a apus de mult vremea când bucuria de a purta costumul era la ordinea zilei. Cert e că pe toate – unelte de fierărie, mobilier pictat, porturi – le puteți admira în Muzeul Etnografic, din centrul satului.

Acces la Rimetea

Rută: Alba Iulia - Aiud (DN 1) –  Colțești - Rimetea (DJ 107 M)

Distanţă de la Alba Iulia la Rimetea: 57 km

Durată: aproximativ 50 minute, fără popasuri

Rimetea – detalii / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Florian-Rareș Tileagă