Alba Iulia este orașul care i-a dăruit României identitatea! Aici s-a semnat în 1918 documentul prin care Transilvania s-a unit cu România. Oraşul Unirii avea o cu totul altă înfăţişare în urmă cu 100 de ani, când era un mic orăşel de provincie, cunoscut mai degrabă pentru garnizoana sa, ca oraş militar.
Alba Iulia, Casina Militară, 1 decembrie 1918, ora 12.00. Momentul central al evenimentelor de acum 100 de ani l-a reprezentat citirea a Rezoluției Unirii în plenul Adunării de către Vasile Goldiș și apoi adoptarea ei în unanimitate de către cei prezenți. Textul rezoluției, în zilele noastre gravat pe peretele interior al Sălii Unirii, precizează la punctul întâi că: „Adunarea Naţională a românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România“.
Sala Unirii la 1900
Construită în 1900, clădirea a servit în prima fază a existenței sale drept cazinou militar, loc de festivităţi şi recepţii al armatei austro-ungare. Întrucât era cea mai spaţioasă și cea mai somptuoasă clădire din oraş, fost aleasă ca loc de desfăşurare a lucrărilor Marii Adunări Naţionale, în același timp fiind și cea mai sigură, pentru a-i primi pe cei 1228 de delegaţi oficiali ai naţiunii române din Transilvania.
La împlinirea unui secol de la Unirea Transilvaniei cu România Sala Unirii rămâne una dintre cele mai importante clădiri din România. Deși acum nu poate fi vizitată, întrucât se derulează un amplu proiect de restaurare şi reamenajare, ea va fi redeschisă oficial la 1 Decembrie. Momentul ar urma să coincidă cu lansarea celui mai important obiectiv cultural-turistic naţional din România, care va deveni Sala Unirii.
Sala Unirii în zilele noastre/Foto: Nicu Neag
Alba Iulia în 1918
Oraşul Unirii avea o cu totul altă înfăţişare în urmă cu 100 de ani. Era un mic orăşel de provincie, cunoscut mai degrabă pentru garnizoana sa, ca oraş militar.
Din cauza amplelor lucrări de construire a fortificației, după 1715, autorităţile austriece, au mutat instituțiile și puținele locuințe ale fostei cetăți medievale, la estul Cetăţii. Însemnările vremii arată că s-au acordat despăgubiri în bani şi loturi gratuite de pământ, pe care să se construiască. După lucrări de desecare a mlaștinilor și de aplicare a planurilor de sistematizare, aici s-a închegat în secolele XVIII şi XIX noul oraş. Fortificaţia ridicată de Habsburgi fiind un obiectiv militar era protejată de un teren lat de circa 500 metri, numit spre oraş esplanadă, iar spre câmp deschis glacis. În aceste zone era interzisă construirea de edificii.
Noul oraş Alba Iulia s-a dezvoltat foarte încet, fiind locuit în majoritate de români. La începutul anilor 1900, avea o populaţie de 11.507 locuitori, ocupând locul al 12-lea între oraşele Transilvaniei. Extinderea oraşului în jurul anului 1900 nu depăşea următoarele limite: spre sud, locuinţele nu depăşeau actuala autogară, iar spre vest, strada Traian; spre est, numai strada Mărăşeşti era locuită până la linia ferată, iar spre nord locuinţele orăşenilor ajungeau până la intrarea în strada Mărăşeşti şi până la cimitirul evreiesc.
În Cetate existau trei străzi principale: actuala stradă Mihai Viteazul, strada Unirii şi a Bibliotecii, acum Gabriel Bethlen. La 1918, în incinta fortificaţiei, în zona de sud, mai existau o serie de străzi, acum dispărute: a Franciscanilor, Fortificaţiei, Aurel Vlaicu, Pavilionului, Monetăriei, Arsenalului, Magazinelor. În jurul Catedralei Romano-Catolice exista o stradă care s-a numit a Domului sau Capitlului.
Stradă din Cetate, la începutul anilor 1900/Foto: Adalbert Cserni
Locul de plimbare al locuitorilor oraşului era Aleea Promenadei, situată în jurul Cetăţii şi străjuită, de o parte şi de alta, de o plantaţie de castani şi salcâmi, din care s-au mai păstrat câţiva până în anii 1970.
Locuri ce amintesc de momentul 1918
Casa Velican—aici s-au întâlnit reprezentanții românilor ardeleni, atât înainte de 1 decembrie 1918, cât și în zilele ce au urmat. În 2 decembrie, spre exemplu, aici s-a înființat, Consiliul Dirigent, guvernul provizoriu al Transilvaniei. Povestea locului poate fi aflată cu ajutorul plăcuței cu cod QR, întrucât edificiul se află în lucrări de conservare.
Biserica ortodoxă „Sfânta Treime“ din Maieri I- aici s-a ținut slujba oficială în dimineața zilei de 1 decembrie 1918.
Biserica ortodoxă „Sfânta Treime” din Maieri II, atunci greco-catolică –și aici s-a ținut slujba oficială în dimineața zilei de 1 decembrie 1918
Cimitirul Maieri-în care își dorm somnul de veci personalități implicate în Unirea Transilvaniei cu România: Florian Medrea-comandantul Gărzii Naționale de la Alba Iulia, gardă ce a păzit orașul pe timpul Adunării Naționale de la 1 decembrie 1918, Dominic Medrea- organizatorul serviciului sanitar pe durata evenimentului; Samoilă Mârza- supranumit „fotograful Unirii”, de la care ne-au rămas imaginile Unirii; Ion Arion- considerat primul „martir al Unirii”.
Gara orașului- a fost martora venirii participanţilor la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918.
Catedrala Încoronării-este primul și cel mai important lăcăș de cult ridicat în Transilvania după Marea Unire, devenită veritabil simbol al desăvârșirii Unirii.
Simboluri dispărute
Schimbările din ultimul secol nu au adus, din păcate, numai schimbări în bine. Căci unele simboluri ale oraşului de la 1918 nu mai există, cum este cazul hotelului Hungaria, inaugurat în 1887. Hotelul, amplasat pe latura de apus a Pieței Orașului, a fost la acea vreme cea mai impozantă clădire din „Oraș de Jos“. Poziția centrală și faptul că îndeplinea toate condițiile necesare, au făcut ca hotelul să găzduiască numeroase evenimente politice și culturale. Dar la 30 noiembrie 1918 a găzduit cel mai important moment din istoria României: în restaurantul hotelului, s-au negociat și stabilit articolele Rezoluției Unirii, documentul de căpătâi al Unirii Transilvaniei cu România. Actul a fost votat a doua zi, 1 decembrie 1918, tot la Alba Iulia, în actuala Sală a Unirii.
Hotelul Hungaria/Foto: Adalbert Cserni
Deși era un monument de arhitectură de înaltă ținută estetică, și deși avea o istorie însemnată, hotelul a fost demolat de către edilii anilor ’80 pe motiv că încurca planurile de reorganizare a zonei centrale a orașului Alba Iulia. Edificiul fiind înlocuit cu un bloc de locuințe, istoria locului poate fi aflată doar cu ajutorul plăcuței cu cod QR, montată pe acesta.
Astfel, 1 decembrie 1918 rămâne un moment istoric fără precedent pentru Alba Iulia. Căci oraşul, care avea la acel moment numai 10.000 de locuitori şi două hoteluri, a trebuit și a acceptat să răspundă provocării de a organiza, în doar 10 zile, un eveniment unic, Marea Adunarea Naţională.
Reinventarea unui oraş
Alba Iulia a devenit în zilele noastre o destinaţie turistică de primă mână, reinventându-și un nou statut după ce fusese perceput ca un banal oraş de provincie, de care se vorbea doar în jurul zilei de 1 decembrie.
Inima istorică a oraşului care „respiră“ în zilele noastre un aer semeț este Cetatea Alba Carolina, fortificația care, deși a văzut multe în decursul celor trei secole de existență, a rezistat cu stoicism atacurilor și intemperiilor de tot felul. Rezultatele restaurării se văd tocmai în noul potențial al valorificării sale turistice.
În interiorul cetății Alba Carolina se află cea mai mare aglomeraţie din ţară, pe metru pătrat, de monumente emblematice pentru epoci, şi culturi și civilizații diferite, toate clădite în stilul arhitectonic al momentului.
Vedere aeriană a Cetăţii Alba Carolina/Sursa: www.albaiuliaqr.ro
Astfel avem arhitectură militară romană (Muzeul Principia, porţile castrului Legiunii a XIII-a Gemina) și arhitectură militară de sistem Vauban. Arhitectură religioasă de stil romanic al secolului al XIII-lea și gotic (Catedrala Romano-Catolică), de stil baroc (Biserica Trinitarienilor, azi Biblioteca Batthyaneum), de stilul neo-brâncovenesc cu elemente eclectice de început de secol XX (Catedrală a Încoronării). Arhitectura civilă cu elemente stilistice renascentiste și adaosuri baroce (Palatul Princiar, Palatul Episcopal, Palatul Apor), de stil romantic (Clădirea Babilon, actualul Muzeu al Unirii), eclectic (Liceul Majlath, azi corpul C al Universității), și chiar Secession (Sala Unirii).
Astfel se demonstrează, că Alba Iulia este un oraș multicultural, profilul său fiind definit de diversele culturi suprapuse și de un patrimoniu arhitectonic unic, ce se cere descoperit și redescoperit, chiar reconstituit atât din perspective istorice cât și din perspective etnice, antropologice, culturale etc.
#AlbaIulia100
Articolul este prezentat în cadrul campaniei #AlbaIulia100, derulată de blogul oficial de turism al Municipiului Alba Iulia, www.viziteazaalbaiulia.ro. Este un amplu proiect editorial dedicat marcării unui secol de la Unirea Transilvaniei cu România, act hotărât la Alba Iulia în 1 Decembrie 1918. Pe parcursul anului 2018, vom prezenta articole care aduc în atenție rolul cheie pe care l-a avut Alba Iulia în „ecuația“ Unirii din 1918, oamenii care au făcut Unirea, evenimentele care au loc în acest an în Orașul Unirii, potențialul său turistic, dar şi aplicaţiile smart care ne permit să (re)descoperim oraşul Unirii într-un mod interactiv. Proiectul are și o importantă componentă video. Este doar unul dintre mijloacele prin care cinstim, în anul Centenarului, orașul care i-a dăruit României identitatea.
Citiţi şi Să sărbătorim Centenarul în Oraşul Unirii. 100 de motive.
Foto deschidere articol: Florin Duţulescu
Sinteză realizată de Nicu Neag