Apusenii, despre care cu toții am auzit, dar pe care, probabil, puțini îi cunoaștem, sunt munți care cel mai bine pot fi caracterizați prin cuvântul „surpriză”. O punte de lemn aici, o colibă de lemn colo, după curbă, o salcie care umbrește un pridvor – întotdeauna va fi ceva neașteptat, în Apuseni, care vă va face să tresăriți. Iată, mai jos, un loc care se potrivește descrierii. E biserica de lemn din Poșaga de Sus, aflată la 92 km nord de Alba Iulia.

Fereastră, la biserica de lemn din Poșaga de Sus / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

În amonte de Poșaga de Jos, după ce veți trece de mănăstire, veți putea vedea, pe o colină, un turn-clopotniță. Îi aparține bisericuței de lemn din Poșaga de Sus, un sătuc care numără doar câteva suflete. Biserica se află la întretăierea a două drumuri și doar un ochi priceput o va zări, printre brazi.

Albastrul vesel al ferestrelor și brunul mândru al șindrilei, care îmbracă zidurile bisericii, vă vor atrage atenția de la bun început. Pare o căsuță țărănească, perfect rustică, Intrând, apoi, în biserică, veți descoperi o alcătuire interesantă și întunecoasă de icoană și pereți zugrăviți, ale căror picturi s-au stricat, în timp.

Anul construcției – 1798 – îl veți vedea pe partea de sus a pronaosului, iar pictura iconostasului și a absidei datează din 1844; totodată, icoane de la mijlocul secolului al XVIII, în stil brâncovenesc, veți mai găsi în biserică, probabil aduse dintr-o mănăstire.

Un detaliu aparte, pe care l-am descoperit când am vizitat biserica, se află în turnul-clopotniță. E vorba despre o scăriță, îngustă cât pentru un singur picior, așadar nu mai lată de 20 cm; precizez că scărița e fixată vertical de un stâlp, care duce până sus, în turn. În nici o altă biserică nu mai văzusem o scăriță atât de îngustă; de obicei, scările sunt late, măcar pentru două picioare, și sunt oblice. Așa că, la început, nu mi-am dat seama la ce folosește și de ce ar fi ea sprijinită vertical pe stâlp, perpendicular pe sol. Prima glumă ce mi-a venit în minte a fost că preotul sau clopotarul ar fi un om foarte scund, cam de statura unui pitic... Dar, începând să urc pe ea, totul s-a lămurit: pe acea scăriță se urcă cu câte un picior pe rând, iar pentru a nu cădea, trebuie să iei în brațe stâlpul. E singurul mod de a urca.

Acces la biserica de lemn din Poșaga de Sus

Rută: Alba Iulia – Aiud (DN 1) – Rimetea – Buru (DJ 107 M) – Lunca (DN 75) – Poșaga de Jos – Poșaga de Sus

Distanţă de la Alba Iulia la biserică: 92 km

Durată: aproximativ 1 oră 50 minute, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă