Cei de la HotNews.ro au publicat un articol emotionant, primit prin corespondenta din Germania de la un albaiulian, nascut si crescut in Alba Iulia, dar plecat de mult timp de acasa. Cuvintele sincere ale autorului picteaza orasul vazut prin niste ochi de copil, asa cum era el cand a plecat, rostite pe tonul nostalgic al unui adult venit acasa de ziua Marii Uniri:

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Alba-Iulia, la santurile Cetatii si parcul din fata bisericilor, unde ne jucam pe cand eram niste țânci, la statuia lui Mihai Viteazul si celula lui Horea, eroii nostri de neam, imi salta inima de bucurie. Sa imi ingaduie Ion Creanga indrazneala de a-l fi parafrazat, caci prea potrivit in vorbe si dulce isi incepea el Amintirile din copilarie. Iar azi, de Ziua Nationala a Romaniei si a Marii Uniri de la 1 decembrie, simtirea mea e la fel de nostalgica ca a marelui povestitor humulestean.

Alba Iulia era in amintirea autorului de pe Hotnews.ro un oras provincial, un oras usor plictisitor pentru cei veniti din orase mai mari si un oras care a trecut printr-o "modernizare" fortata in perioada comunismului in care au fost ridicate blocurile A1, A2, A3, B-urile si C-urile intre care se intindeau terenuri de joaca si chiar un teren de tenis in perioada in care Ilie Nastase si Ion Tiriac erau eroi nationali.

Articolul picteaza imaginea unui oras in care Cetatea era doar o alta zona de joaca pentru copiii ce isi faceau loc de joaca din santurile acesteia, iar dealul Mamut reprezenta cucerirea suprema pentru copiii mai mari, caci cei mici se temeau de "elefantul cu fildesi rasuciti si ascutiti" despre care se spunea ca ar cutreiera padurea.

In fata curtii Bisericii Ortodoxe si Bisericii Catolice, aflata mereu in renovare, se afla un parc frumos ingrijit, plin de ronduri cu flori. In Biblioteca Batthyaneum copiii descopereau un loc al misterului unde batranul arhivar de la acea vreme povestea cu patos despre cea mai de pret comoara a bibliotecii, Codex Aureus, cartea scrisa cu litere de aur.

Intre statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul ce trezea ganduri eroice chiar si in micutii ce o admirau si celula lui Horea, langa Poarta a III-a a Cetatii, se afla cazarma ce dadea orasului acea atmosfera militareasca de care i-au trebuit multi ani pentru a scapa.

Santurile Cetatii, moderne si renovate astazi, raman in sufletul celor care au copilarit in aceste locuri drept spatii de joaca, locul in care se batea mingea si crestea iarba, ba uneori "unii cresteau chiar castraveti". Unii din cei plecati departe se intorc anual, altii aproape deloc, dar de Ziua Nationala a Romaniei si cea a Marii Unirii, cu totii se intorc la Alba Iulia copilariei, macar in gand.

Sursa foto: proalba.ro