Mănăstirea Rîmeț și Cheile Mănăstirii, oricât vi s-ar părea de rustice și de spectaculoase, nu sunt „capăt de linie”. Abia de aici începe aventura pe munte. O aventură măsurată în mers pe jos, în cățărări pe stâncă, în parcurgeri de râu, în salturi de pe un bolovan pe altul, ca să nu te uzi. Iată, pe scurt, ce vă așteaptă în Cheile Rîmețului, dincolo de mănăstire, dincolo de Cheile Mănăstirii.

Pasajul „La Cuptoare” / Sursă foto: Florian-Rareș Tileagă

E imposibil să nu fi auzit de Cheile Rîmețului. Pentru urechea românului de rând, ele sună la fel de celebru și de important ca lacul Sf. Ana, Bicazul sau Retezatul. În plus, forumurile și blogurile de turism le evocă în mii de mesaje și descrieri, fiindcă sunt unice în România. Însă partea cea mai bună a călătoriei în Cheile Rîmețului nu este notorietatea lor, ci faptul că pur și simplu nu știți ce vă așteaptă. Vă puteți închipui, firește, că va urma o excursie pe munte, o plimbare pe poteci, selfie-uri din loc în loc; vor fi și astea, însă esența călătoriei în Cheile Rîmețului constă în efortul fizic de a lupta cu Cheile Rîmețului. Iar lupta, chiar dacă sună primejdios și anti-turistic, înseamnă cățărare pe cablu metalic și străbaterea râului, de zeci de ori, de pe un mal pe altul.

Aventură și emoții, în Cheile Rîmețului / Sursă foto: Florian-Rareș Tileagă

Practic, Cheile Rîmețului vă provoacă să le parcurgeți. Există o mulțime de pasaje strâmte (cum ar fi pasajul „La Cuptoare”), pe care trebuie să le străbateți fie prin apă, fie ținându-vă cu mâinile de cablul metalic și, cu tălpile, de scărițele înfipte în stâncă. Atenție, însă, peretele cheilor este umed și puteți aluneca; de asemenea, nu recomandăm parcurgerea cheilor de către copii cu vârste mai mici de 10 ani. Traseul dus-întors, prin chei, durează aproximativ 1 oră și 30 minute.

Iar dacă nu vă ajunge aventura de la baza cheilor, puteți încerca traseul care duce în partea de sus a cheilor (marcaj triunghi albastru, semnificând traseu care duce spre vârf). O laudă toţi călătorii care au încercat-o, pentru că, privite de sus, Cheile Rîmeţului par şi mai impunătoare. De sus în jos, priveliştea acestor chei înalte de 1.189 m (vârful Piatra) e un spectacol neastâmpărat, ca o pâlnie cu versanţi golaşi, cu vârfuri ascuţite ca nişte turnuri, cu plante de stâncărie, cu fâşii înguste de creste, grote, precum şi grohotişuri şi blocuri de calcar. Toate îţi aduc aminte de vechea mândrie a judeţului Alba: Apusenii sunt binecuvântaţi cu cel mai carstic profil din Carpaţi.

Pasajul „La Cuptoare”, din Cheile Rîmețului / Sursă foto: Florian-Rareș Tileagă

Acces la Cheile Rîmețului

Rută: Alba Iulia - Teiuș (DN 1) – Stremț - Geoagiu de Sus - Valea Mănăstirii (DJ 750 C)

Descrierea rutei: accesul coincide cu cel înspre mănăstire. Rămâi pe drumul forestier care trece prin Cheile Mănăstirii, iar după alţi 3 km de mers cu maşina vei continua pe jos, în dreptul indicatorului turistic, pe cărarea ce însoţeşte râul Geoagiu. Vei ajunge într-o poieniţă, de unde o altă potecă te va duce în strâmtoarea cheilor, pe albia de piatră a râului. Şi asta doar când apa e mică, pe anotimp secetos, fiindcă intrarea în chei, pe o lungime de 1 km, este dificilă.

Distanţă de la Alba Iulia la Cheile Rîmețului: 35 km

Durată: aproximativ 30 minute, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă