Nu se află la drum. Cum mergeți spre Cheile Ampoiţei, o veți găsi pe străduţa care se desprinde din drumul principal, la dreapta pe lângă căminul cultural. Şi o veți zări dincolo de poarta mare de lemn, umbrită de câţiva copaci care dau răcoare în curte.
E aerul perfect pentru a vă duce cu gândul la istorie, iar ceea ce vi se înfăţişează este un important monument al artei vechi. Primele semne că aici a existat un monument inițial vin din secolele XV-XVI: lăcașul avea o arhitectură simplă, de tip sală, cu spațiul necompartimentat între pronaos și naos, cu pereți din piatră de carieră.
Ceea ce puteți vedea, azi, este mai degrabă rezultatul unor prefaceri din secolul XVIII, începuturile construcţiei efective fiind greu de stabilit.
În orice caz, conţine elemente de tranziţie de la gotic la Renaştere (secolul XV), alături de adăugiri în secolul XVIII (peretele în arcadă dintre naos şi pronaos; tavanul de lemn; bolţile pe arce, care au înlocuit altarul semicircular; turnul cu cărămizi zimţate, de sorginte muntenească, realizat de meşterii Toma zidarul şi Radu de la Hurez). Monumentul este astăzi lipsit de podoaba picturală, pereţii fiind văruiţi de curând.
Momentul în care noi am ajuns la biserica din Ampoița a avut, într-un fel, dublă semnificație. Unu, slujba era pe sfârșite, iar credincioșii se pregăteau de spovadă; o atmosferă de tihnă și concentrare evidentă domnea în curte și în pronoas. Doi, în jurul bisericii mișunau trei studente la Arte, care restaurau elementele decorative ale exteriorului bisericii. Dălțile lor, gipsul, lucrul calculat aduceau, în curte și în biserică, un aer de chibzuială. Frumos. Așa a fost la Ampoița.
Acces la biserica din Ampoița
Rută: Alba Iulia – Șard (DN 74) – Ampoița (DJ 68)
Distanţă de la Alba Iulia la Ampoița: 13 km
Durată: aproximativ 20 minute, fără popasuri
Florian-Rareș Tileagă