Dacă vă închipuiți că în Țara Moților se mănâncă bine, că bucatele se pun pe ștergare tradițional cusute și că mâncarea nu e mâncare, decât dacă e „udată” înainte, atunci vă închipuiți corect. Pentru că, în Țara Moților, așa stau lucrurile. Așa se mănâncă. Bine ați venit în Țara Moților, unde gustul e adevărat și unde totul e bio, fără ca nimeni să-și pună măcar problema asta.

Azi, Țara Moților nu mai este cufundată în sărăcia de acum un secol, când coaja de fag și buruienile erau materia primă pentru pâine. Acei ani au trecut, sperăm pentru totdeauna.

Azi, Ţara Moţilor e la fel de interesantă, gastronomic vorbind, pe cât este ca port popular sau meșteșuguri. De fapt, poți vedea o mie și una de case tradiționale; când te lovește foamea și când știi că la pensiune sau la cabană te așteaptă o masă „din brișcă”, cu brânză de oaie, slănină, ridichi și cartofi fierți, e clar că arhitectura trece pe planul doi. Moții sunt vestiți pentru ospitalitatea lor și, culinar, pentru inventivitate. De fapt, ei țin atât de mult la ideile lor culinare, încât participarea la concursurile gastronomice – în cadrul diverselor evenimente turistice – e ceva ce nu se discută.

Concret, oriunde în Apuseni, în orice structură de cazare puteți mânca, după rețete autentice, supă de pasăre cu găluşte sau tăiţei, ciorbă de fasole verde cu afumătură, găluşte cu prune şi pâine de casă cu cartofi. Sau străvechile chisăliță (fructe uscate, puse la fiert și turnate peste pâine), balmoș (smântână, făină, sare), păsat (boabe de cereale pisate, combinate cu lactate) și cir (făină de grâu, sare, apă).

Florian-Rareș Tileagă

FOTO: Pâini / Sursa foto: Mihai Lazăr