De vizitat în Alba

Acasă / Câlnic, Gârbova. „Muzee” cu străzi
Orga bisericii săsești din Gârbova / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Câlnic, Gârbova. „Muzee” cu străzi

Publicat în: 12 apr.. 2019
Autor: Rares Tileaga

Cetăţeni loiali ai acestei Ţări, care este patria noastră, ne păstrăm limba, cultura şi tradiţiile şi înţelegem să ne îndeplinim cu hotărâre şi în orice împrejurare îndatoririle pe care le avem faţă de această Ţară. Ne vom sacrifica chiar şi viaţa”, declara, în 6 ianuarie 1940, Otto Broneske, reprezentantul sașilor din Basarabia. Declarația este, însă, valabilă pentru toată populația de sași din România, în special pentru Ardeal, unde Câlnic și Gârbova sunt două așezări esențiale.

 

Și aici, ca și la Sebeș, „Deutschland-ul Transilvaniei” a însemnat bună înțelegere între români și sași, precum și cultivarea unui mod de abordare a vieții, bazat pe chibzuință și temeinicie. S-au statornicit cetăți, turnuri, biserici și, chiar dacă din unele n-au rămas decât ruine, chiar dacă unele case săsești sunt nelocuite, regiunea marcată de Câlnic și Gârbova este, pentru ochiul turistului contemporan, un loc cu istorii. Un „muzeu” cu străzi.

 

Câlnic. Cetatea

Cetatea medievală din Câlnic / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Cetatea medievală din Câlnic / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Drumul care duce la Câlnic și care, odată ce părăsește șoseaua dintre Sebeș și Sibiu, intră într-o zonă de câmpie și deal, este cel mai simplu mod de a înțelege ținutul săsesc: molcom, nespectaculos, echilibrat, previzibil, odihnitor, ușor de abordat. Este descrierea pe care un sat precum Câlnicul o merită în totalitate, după mai bine de opt secole de la colonizarea sașilor aici, în 1269, când greavul Chyl („greavi” fiind nobilii sași cu atribuții de judecători) a obținut acest sat. De altfel, familiei greavilor din Câlnic i se datorează așezarea sașilor din întreg Podișul Secașului, aflat la nord-est de Șureanu.

Câlnic. Intrarea în cetate / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Câlnic. Intrarea în cetate / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Dezvoltarea satului a început la scurt timp după preluarea lui de către coloniști, dovadă stând cetatea care se înalță din centru și care se vede de la mare depărtare. Inclusă în patrimoniul UNESCU, împreună cu biserica evanghelică din apropiere, fortificația Câlnicului e exemplul absolut de monument bine conservat. Practic, felul în care vedem azi acest edificiu este întocmai felul în care îl vedeau sașii, acum câteva secole: ziduri groase, ferestre înguste, metereze înalte, acoperișuri piramidale și încăperi joase. Construită în secolul al XIII-lea, inițial ca reședință nobiliară a greavului, cetatea a fost apoi vândută sătenilor, care i-au adăugat mai multe ziduri, o capelă, turnul porții și turnul de apărare. Acesta din urmă, pierzându-și între timp rolul militar, a fost transformat în afumătoare pentru slănină, de unde și numele de Fleischturm. Curtea cetății este, însă, dominată de donjon, înalt de 20 m, denumit Siegfried. Inițial spațiu pentru dormitoare și camere de locuit, donjonul a fost transformat, după raidul turcesc din 1438, în turn de apărare. În prezent, turnul adăpostește un mic muzeu cu colecții de artă medievală și populară săsească, exemplificată prin costume țărănești, icoane, ceramică și instrumente muzicale.

Vedere asupra cetății Câlnicului / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Vedere asupra cetății Câlnicului / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

 

Acces la Câlnic

 

Rută: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Câlnic (DJ 106 F)

Distanţă de la Alba Iulia la Câlnic: 28 km

Durată: aproximativ 35 minute, fără popasuri

 

 

Deasupra caselor: turnul-clopotniță al cetății greavilor / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Deasupra caselor: turnul-clopotniță al cetății greavilor / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Gârbova. Cetatea, biserica, bazilica

 

În Gârbova, în anul 1879, sașii au clădit un turn-clopotniță gigantic. Era de sine stătător, separat de alte construcții, iar adevărul este că puține sate din Transilvania aveau un astfel de turn, parcă neobișnuit de mare pentru rolul aparent minor pe care îl avea: de a chema oamenii la biserică. În ochii pragmaticului de azi, un asemenea proiect ar părea risipă de bani și efort. Ceea ce, însă, omul de azi nu cunoaște cu privire la sași este că pragmatismul lor era determinat de spiritualitate. Sau, altfel zis, atenția la detaliile de rânduială spirituală era un demers eminamente pragmatic. Iată de ce un simplu turn – al cărui unic scop era să răspândească, peste sat, sunetul unor clopote – ajunge să însemne la fel de mult ca însăși biserica în care urmau oamenii să intre.

 

Când veți vedea acest turn, în Gârbova, veți ști unde este Cetatea Greavilor. Turnul se înalță din cetate, fiind construit pe fundamentul unui donjon de secol XIII. De altfel, întreaga cetate este din secolul al XIII-lea, când un greav local a ridicat-o în jurul acelui donjon, respectând principiile estetice ale romanicului târziu. Ulterior, în secolele XV-XVI, cetatea a fost trecută în proprietatea comunității, care i-a adăugat o centură de ziduri, prevăzută cu un turn de poartă. Întocmai ca Fleischturm-ul din Câlnic, acest turn avea rol de „frigider natural” pentru slănini. Era locul în care fiecare familie își păstra acest aliment de bază, urmând reguli stricte de depozitare. În turn erau păstrate și fructe, grâne, zarzavaturi, vin și orice aliment care ar fi putut, în vreme de război, să asigure supraviețuirea celor care apărau cetatea. Peste drum de cetate se află un alt monument semnificativ: biserica evanghelică. Falnică, spațioasă și luminoasă ca orice zidire săsească, cu structură de biserică-sală și elemente de gotic timpuriu, locașul este încă activ. Sașii vin la biserică, slujbele se oficiază, la orgă se cântă încă, în ciuda faptului că doar câteva suflete au mai rămas, la Gârbova, din marea comunitate săsească de altădată.

Orga bisericii săsești din Gârbova / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Orga bisericii săsești din Gârbova / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Tezaurul arhitectural din Gârbova este, însă, mult mai mult decât cetatea și biserica din sat. Pe dealuri, departe de ultimele case, se află încă două monumente: bazilica romanică și Cetatea Urieșilor, ambele în ruină.

De strajă, pe vârf de colină: bazilica romanică din Gârbova / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
De strajă, pe vârf de colină: bazilica romanică din Gârbova / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Urcarea spre bazilică, pe un drumeag cu piatră de râu și pomi fructiferi, e perfectă pentru cei care caută evadări din cotidian. Aici, timpul curge înapoi, iar priveliștea bruscă a bazilicii – poartă de fier, ziduri albe, fortificație ovală, turn semeț și un mare „Ort der Ruhe” („loc al odihnei”) de jur-împrejur, adică un mare cimitir săsesc – pare mai degrabă imagine din romanele gotice, decât imagine reală. Bazilica este o construcție de ev mediu, clădită în jurul anului 1280 după rigorile romanicului târziu, pentru ca ulterior structura să fie adaptată goticului. Altarul era datat din 1747, iar orga, din 1894. Azi, rămășițele bazilicii – interesante cel mult pentru fotografi – par a fi doar „carcasa” monumentului amplu de odinioară. Cât despre Cetatea Urieșilor, aflată în pădure la 4 km sud de Gârbova, ruinele sale trădează o construcție din același ev mediu, de la finele secolului XIII. N-a mai rămas decât zidul de incintă, lung de 90 m, fiind încă una dintre fortificațiile abandonate de către comunitate, la scurt timp după ce aceasta intrase în posesia cetății nobiliare, din centrul satului.

 

Acces la Gârbova

 

Rută: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Gârbova (DJ 106 F)

Distanţă de la Alba Iulia la Gârbova: 41 km

Durată: aproximativ 40 minute, fără popasuri

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia