E una în drum spre cealaltă şi veți face cam un sfert de ceas, de la una la alta, cu maşina. Prima pe care o veți întâlni, cum veniți dinspre Alba Iulia, e cetatea de la Colţeşti; o veți zări, de fapt, cu coada ochiului, de-a lungul primei ulițe din sat. Cealaltă, însă - biserica din Rimetea - e chiar în centrul satului Rimetea și nu aveți cum să n-o zăriți. E albă, înaltă, semeață și exprimă în totalitate mândria acestui ținut înstărit.
Cetatea medievală din Colțești
În ungureşte, Torockóvár. Cum spuneam, o veți vedea cu coada ochiului, în drum spre Rimetea, chiar la intrare în Colţeşti. Nici nu veți intra bine în sat, că se şi face o uliţă la stânga, aproape ascunsă între căsuţe. Ea vă va duce la această cetăţuie, care îşi înalţă zidurile deasupra tuturor culmilor dimprejur; nici nu-i de mirare, având în vedere că e clădită pe stâncă. Şi e ţintuită acolo de aproape opt secole, din 1296, ca măsură de apărare după invazia tătarilor din 1241.
Dar abia pe la 1700 a primit forma pe care o vedem şi azi. Era căminul familiei nobiliare Thoroczkay, care stăpânea acest ţinut nordic al actualului judeţ Alba, din care făceau parte Rimetea şi Colţeşti. Astfel, zidurile au fost ridicate nu numai ca adăpost pentru bunurile domeniului, ci şi ca protecţie. Dar n-au rezistat în faţa războiului ţărănesc condus de Gheorghe Doja (1514), război care a devastat-o. Fortăreaţa n-a putut ţine piept nici austriecilor conduşi de generalul Tiege (1713), care au incendiat-o, ca pedeapsă pentru cutezanţa familiei Thoroczkay de a nu accepta anexarea Transilvaniei de către habsburgi.
Din fericire, după atâtea pârjoluri, au rămas în picioare nu doar cele mai vechi segmente ale cetăţii, ci şi cele mai recente. Adică pot fi văzute nu doar ruinele bătrânului turn-donjon, aşezat pe cel mai proeminent pisc, ci şi turnul-donjon, înalt de 20 m (cinci etaje). Odinioară, cele două erau unite prin ziduri, alcătuind o curte. De asemenea, mai există, în partea sudică, ruinele unui corp de clădire cu mai multe încăperi, construite în secolele XIV-XV, plus o curte. Prin urmare, n-a rămas mult din ceea ce era odată cetatea; dar e o podoabă care şi-a găsit un loc sigur între monumentele istorice ale României.
Biserica unitariană din Rimetea
E imposibil să n-o vedeți. Se află în piaţa centrală din Rimetea, dominând profilul întregii aşezări. Încă de pe drum, când veți trece pe lângă casele de secol XIX, veți intui că urmează un monument central, masiv. Aerul vechi de uliţă ungurească, cu porţi înalte şi faţade semeţe, te pregăteşte, pas cu pas, pentru întâlnirea cu fortăreaţa bisericii, din care se înalţă turnul alb, cu ceas. De jur-împrejur se întinde zidul de apărare şi, dincolo de el, câţiva stejari.
Dar, odată ce intrați pe portiţă, dincoace de ziduri, aerul parcă se schimbă. E mai îngust aici, mai plăcut, curtea bisericii deschizându-vi-se ca un coridor. Cât despre interiorul bisericii... Vă va învălui răcoarea păstrată aici încă de la 1802, când s-au deschis pentru prima oară uşile acestui monument arhitectonic de artă barocă (după mai bine de două secole de construcţii). Stilul interiorului este, însă rococo-ul, vizibil în ornamentaţia rafinată a bolţilor, în contrast cu solemnitatea exteriorului. E grandioasă şi orga, realizată în 1929 la Braşov, dar mai ales amvonul, cu un splendid baldachin din lemn.
Acces la cetatea din Colțești
Rută: Alba Iulia - Aiud (DN 1) – Colțești (DJ 107 M)
Distanţă de la Alba Iulia la cetate: 55 km
Durată: aproximativ 60 minute, fără popasuri
Acces la biserica unitariană din Rimetea
Rută: Alba Iulia - Aiud (DN 1) – Colțești - Rimetea (DJ 107 M)
Distanţă de la Alba Iulia la biserică: 57 km
Durată: aproximativ 50 minute, fără popasuri
Florian-Rareș Tileagă