Arhitectura spectaculoasei cetati din Alba Iulia poarta semnatura genialului Giovanni Morando Visconti, unul dintre cei mai importanti arhitecti de constructii militare ai barocului tarziu, remarcat in toate expeditiile antiotomane ale armatei Imperiului Habsburgic de la finalul secolului al XVII-lea. A trait intre anii 1652-1717, fiind originar din localitatea Curio, cantonul Ticino, astazi in Elvetia, aproape de frontiera italiana. La instaurarea administratiei habsburgice in Transilvania, Visconti a fost detasat prin decret imperial in regiune, cu misiunea de a identifica locatii favorabile pentru planificarea si constructia fortificatiilor a 12 orase. Acestea trebuiau sa gazduiasca garnizoane permanente ale armatei imperiale conform Tratatului de la Blaj (1687).

In anul 1693 a fost numit inginer militar sef al principatului, iscusinta sa conturand definitiv noua imagine a celor mai importante orase din Transilvania: Cluj, Sibiu si cetatea bastionara de la Alba Iulia. Caracteristice fortificatiilor sale erau metodele arhitectonice militare de tip Vauban, cu ziduri masive din caramida, cu aproximativ 20 metri in inaltime, toate acestea facand cetatile si orasele fortificate impenetrabile de catre armata otomana.

Numele lui Visconti era vestit si pentru lucrari cartografice, valoarea documentara a acestora fiind majora, redand cele mai vechi atestari ale unor obiective arheologice romane importante. Intre acestea, se remarca harta Transilvaniei (Mappa della Transiluania) care surprinde date despre 1100 localitati, precum si detalii arheologice si reprezentari ale teritoriilor invecinate cu Transilvania, de la sud de Carpati. Strangerea datelor pe teren si realizarea schitelor preliminare au fost realizate de o echipa de topografi care a fost coordonata de insusi Visconti. A fost tiparita in anul 1699, la Sibiu, iar in prezent, s-a pastrat o singura copie in Romania, in cadrul colectiilor Bibliotecii Brukenthal din Sibiu.

Cetatea fortificata din Alba Iulia a fost denumita Alba Carolina, in onoarea Imparatului Carol al VI-lea de Habsburg. A fost ridicata intre anii 1715 si 1738, Visconti proiectand-o conform metodelor Vauban, sub forma stelara si prevazuta cu 7 bastioane, pe o suprafata de peste saptezeci de hectare. Intre edificiile intarite de mari proportii, este cea mai mare cetate fortificata in stil Vauban din sud-estul Europei. Din pacate, Giovanni Morando Visconti nu a apucat sa-si vada opera desavarsita, trecand la cele vesnice chiar in timpul coordonarii santierului fortificatiei, in anul 1717, din cauza unei epidemii de ciuma. A fost inmormantat in Catedrala Romano-Catolica „Sfantul Mihail”, unde, de altfel, se afla si un epitaf in cinstea sa.