Curiozităţi

Acasă / #Curiozităţi: Cu ce şi-a răsplătit Episcopul Transilvaniei croitorul în 1363

#Curiozităţi: Cu ce şi-a răsplătit Episcopul Transilvaniei croitorul în 1363

Publicat în: 21 mart.. 2020
Autor: Nicu Neag

Arhivele păstreză ştiri rare despre locuitorii oraşului Alba Iulia în Evul Mediu. Este motivul pentru care există o disproporţie între ceea ce cunoaştem despre episcopul Transilvaniei şi membrii capitlului catedral din Alba Iulia, şi oamenii oraşului.

Ştiri despre măsurile administrative care vizau creşterea numărului de locuitori ai oraşului Alba Iulia, mai ales iobagi, avem din perioada de păstorire a episcopului Dominic (1357-1368).

Obiectivul creşterii populaţiei oraşului pare că a fost urmărit constant de episcop. Din 1363 apar ştiri despre stabilirea în oraş a unor meseriaşi sau chiar slujitori.

Aşa aflăm despre croitorul episcopului, pe nume Grigore, căruia ierarhul i-a donat un loc de curte, din două parcele, aflat în uliţa mică, ce dădea în uliţa Vinţului.

Detalii despre posesiuni din Alba Iulia medievală

Dobândirea locului de către episcop are propria poveste. Prima jumătate o dobândise de la iobagul Petru, fiul lui Bartal, pentru o datorie de trei buţi de miere. O cantitate atât de mare de miere ar fi putut fi materia primă pentru producerea miedului, una dintre băuturile consumate în Evul Mediu. Parcela lui Petru se învecina cu posesiunea unui alt iobag, Ioan, fiul lui Nicolae, fiul lui Farcaş şi cu Nicolae, fiul lui Toma. Precizările cu privire la amplasarea locurilor donate şi originea proprietăţilor dezvăluie şi alte detalii semnificative ale situaţiei posesiunilor din oraş. A doua jumătate a curţii aparţinuse unui iobag pe nume Mihail, fiul lui Petru zis Fyche, care fiind vinovat de comiterea unor furturi și de alte fapte rele a fost deposedat. După confiscare, locul fusese dat magistrului Ştefan, fiul lui Ioan, fost castelan al cetăţii Piatra Sfântului Mihail (cetatea de la Tăuţi). Ulterior episcopul a răscumpărat de la castelan acel teren, cu care decisese să-l răsplătească pe croitorul său.

În anul 1363, episcopul confirma donaţia celor două jumătăţi către văduva croitorului, care se recăsătorise.

Menţiunea din 1664 a uliţei Vinţului din Alba Iulia

Din aceste frânturi de istorie, putem reconstitui aspecte din viaţa locuitorilor laici ai oraşului Alba Iulia, meseriile şi ocupaţiile lor, proprietăţile, denumirile uliţelor oraşului medieval, relaţiile dintre orăşeni, oaspeţi și iobagi pe de-o parte şi episcopul, clericii şi monahii din Alba Iulia, de cealaltă parte.

#Curiozităţi despre #AlbaIulia

Articolul este prezentat în cadrul campaniei #Curiozităţi despre #AlbaIulia, derulată de blogul oficial de turism al Municipiului Alba Iulia, www.viziteazaalbaiulia.ro.

#Curiozităţile ne pot ajuta să compunem, ca într-un puzzle, o altfel de poveste despre #AlbaIulia , una care ne va face să (re)descoperim oraşul cu alţi ochi.

Imagine deschidere articol: Menţiunea din 1664 a uliţei Vinţului din Alba Iulia. Detaliu din documentul emis la 28 martie 1364.

Sursa imaginii şi a informaţiilor: proiectul  https://memoriaurbis.apulum.ro.

 Vă recomandăm să citiţi şi: 

Campanie: #Curiozităţi despre #AlbaIulia

#Curiozităţi: Straja în Apulum

#Curiozităţi: Legenda întemeierii oraşului medieval

#Curiozităţi: „Muştele“ Principesei Apafi a Ardealului

#Curiozităţi: Spitalul militar sovietic din liceu

#Curiozităţi: Galambovendéglő-un restaurant pitoresc la 1900

#Curiozităţi despre #AlbaIulia: Atributele cochetăriei la 1900

#Curiozităţi despre #AlbaIulia: „Cercul” lui Visconti

#Curiozităţi: Principele Gabriel Bethlen, cărţile şi învăţaţii săi

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia