Articolul de jos se referă la destinații în Apuseni. Cu toate astea, preferăm cuvântul „drumuri”, în loc de „destinații”, căci credem cu tărie că partea cea mai bună a unei călătorii... este însăși călătoria. Drumul. Parcurgerea distanțelor, străbaterea regiunilor, cunoașterea pe repede-înainte a locurilor, prin fereastra mașinii. Iată, mai jos, trei dintre destinațiile Apusenilor, pentru care chiar merită să bateți drumul.

Mănăstirea Lupșa

În curtea mănăstirii, veți zări o bisericuță de lemn, care este, de fapt, una dintre cele mai vechi din Transilvania. În anul 1429 avea să fie pusă piatra de temelie, de către monahii pustnici din Țara Moților, mănăstirea având încă de pe atunci mare rol duhovnicesc pentru întreaga regiune moțească. De altfel, era singura mănăstire din acest ținut profund ortodox, viața așezământului fiind animată de școala desfășurată, aici, în chilii. O bună relația avea, totodată, cu unele lăcașuri de cult din Maramureș și Bucovina, de la care primea cărți de slujbă. De asemenea, mănăstirea cuprindea un atelier de pictură e sticlă.

Mănăstirea Lupșa / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Anul 1820 a însemnat, însă, sfârșitul acestor dezvoltări. Mănăstirea avea să fie desființată, iar călugării, izgoniți de către habsburgi. Biserica a fost ulterior folosită de către greco-catolici, până în 1948, an în care le-a revenit ortodocşilor. Astăzi, ea este din nou mănăstire de călugări, cu hramul „Înălţarea Sfintei Cruci”. Este clădită din lemn tare de stejar şi are formă de navă. Inițial, lăcașul avea doar altar şi naos, dar în 1810 i s-au adăugat pronaosul şi turnul-clopotniță. Alături au fost construite recent alte câteva clădiri (biserică nouă, stăreţie, chilii, trapeză, bucătărie).

Ceea ce vă va reține atenția este, însă, statura albă, zveltă a bisericuței vechi, cu ferestruici înguste și acoperiș țuguiat. Tencuită și zugrăvită în alb, pare biserică de zid. În realitate, însă, este construită integral din lemn, iar poziționarea sa, în mijlocul unei curți pline de molizi bătrâni și înalți, este cât se poate de odihnitoare. Veți simți, la Lupșa, că ați ajuns într-un mic rai pământesc.

Acces la mănăstirea Lupșa

Rută: Alba Iulia – Abrud (DN 74) – Câmpeni (DN 74 A) – Lupșa (DN 75)

Distanţă de la Alba Iulia la colecția muzeală din Lupșa: 85 km

Durată: aproximativ 1 oră și 40 minute, fără popasuri

Detunata Goală

Un top al celor mai bizari munţi ar trebui să includă, fără îndoială, Detunata Goală. Enormă, semeață, de temut pentru oricine cu rău de înălțime, ea domină Munții Metaliferi și te asigură, încă de departe, că ai de urcat... O veți găsi la peste 1.000 metri altitudine, deasupra brazilor și departe de ultimele case ale satului Bucium-Șasa. Declarată rezervație încă din 1936, Detunata Goală oferă probabil cele mai atrăgătoare peisaje din Carpați, datorită aspectului său cu totul neobișnuit. Se înalță până la 1.258 m și, conform studiilor, reprezintă iviri de bazalte, sub forma unor măguri vulcanice. Are la bază păduri de conifere și o suprafață gigantică de bazalte prăbușite. Și, cum îi spune numele, este golaşă, ceea ce îi sporeşte monumentalitatea. În plus, peretele vestic e constituit din stive de coloane cenuşiu-negricioase de bazalt, formând, parcă, o splendidă și gigantică orgă de biserică.

Pe Detunata Goală / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Acces la Detunata Goală

Rută: Alba Iulia – Zlatna (DN 74 A) – Bucium

Descrierea rutei: din DN 74, în direcţia Abrud, faci dreapta pe DJ 107 I și vei ajunge în satul Bucium-Șasa. De acolo, în dreptul primăriei, se desprinde un drum forestier la stânga. După circa 500 m, treci podețul peste pârâu, în dreptul indicatorului turistic și urci pe drumul de munte, pe traseu turistic.

Distanţă de la Alba Iulia la Detunata Goală: 80 km

Durată: aproximativ 1 oră 30 minute minute, fără popasuri

Iezerul Ighiel

Iezerul Ighiel, din sudul Munților Trascău, este atât de vast, de larg, încât n-o să vă vină să credeți că o asemenea întindere de apă se află la capătul unui drum atât de abrupt și îngust, cum e drumul care pleacă din satul Ighiel. Adânc de 9 m, înconjurat de culmi, Iezerul Ighiel oferă unele dintre cele mai frumoase priveliști montane din Carpați, bune de fotografiat din orice unghi, în orice anotimp. Lacul e realmente ca o grădină uriașă, superbă mai ales în octombrie, când ruginiul frunzelor se răsfrâng în luciul apei. Totodată, vorbim despre cel mai mare lac carstic din Carpații României (similar Lacului Roșu din Orientali), cu alte cuvinte e cel mai mare lac de baraj natural din țară. În plus, pădurile culmilor care împrejmuiesc lacul sunt renumite pentru biodiversitatea lor. Sunt concluziile studiului făcut în zonă de către Academia Română, care a investigat modul de formare a lacului. De pildă, urcând spre lac, veți observa că în faţa lui există o pantă accentuată, care barează valea. Acesta e barajul natural, rezultat al unei alunecări de teren care a închis valea, determinând acumularea apei în spatele lui. Astfel, spun geografii, iezerul s-a format în calcare jurasice masive, dispuse peste un fundament de roci eruptive. Iar apele curgătoare care se varsă în iezer sunt parţial temporare, deoarece străbat o zonă calcaroasă şi sunt scurte.

Iezerul Ighiel, în lumini de toamnă / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Acces la Iezerul Ighiel

Rută: Alba Iulia – Șard (DN 74) – Ighiu (DJ 107 H) – Ighiel (DJ 106 H)

Distanţă de la Alba Iulia la Iezerul Ighiel: 24 km

Durată: aproximativ 50 minute, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă