Nu ocoliți, în drumurile voastre, expozițiile etnografice, pentru că orice expoziție este o bună reflectare a satului în care se află. La Cricău, mica expoziția vă va confirma pe deplin această idee. Un loc încărcat de folclor, de autentic, care reconstituie atât interiorul de casă țărănească, precum și practicile tradiționale.
Cele trei odăi ale căsuței, care adăpostește expoziția, vă vor introduce în lumea țărănimii de altădată, în care elementele constitutive de decor, de funcționalitate și de îndeletnicire sunt – veți vedea – excelent reprezentate. Aşa cum veți putea observa în decorul acestei case, un loc esențial îl ocupă costumul femeiesc. Era alcătuit din două cătrinţe, ie şi poale și era țesut, pe vremuri, din pânză de casă; a suferit, de-a lungul anilor, o serie de modificări la nivel de material și croi, datorate accesului țăranilor la din ce în ce mai multe materiale din comerț (jolj, tifon, mătase, postav).
Bărbații, în schimb, se îmbrăcau în chimeşă lungă, decorată la guler, purtată peste pantaloni, încinsă cu șerpar din piele, ornamentat cu o mulțime de motive realizate prin ştanţare. Pantalonii de vară erau din pânză albă, iar cei de iarnă, adică cioarecii, din pănură albă sau sură. Pentru anotimpul friguros, atât bărbaţii cât şi femeile purtau pieptare de oaie înfundate şi laibăre din pănură.
Unul sau mai multe paturi se aflau în camera de locuit, împreună cu masa, pusă între cele două ferestre, şi una, două sau chiar trei laviţe de-a lungul pereților, ca să poată fi apoi rapid puse în jurul mesei, pentru servirea mâncării. Scaune erau puţine, doar două-trei. Laviţele au fost înlocuite cu „canapeiuri” cu ladă, în care se ţineau hainele. Sub grindă se aflau cuierele, în care atârnau câncee şi blide ornamentale. După uşă se afla blidarul cu vasele din lut, iar pe pereţi icoane pe sticlă şi fotografii ale familiei.
Țesăturile din casă, care cu siguranță vă vor aduce aminte de bunicii de la țară, spun totul despre meticulozitatea și gândirea țăranului. Țesutul era, de altfel, cea mai laborioasă muncă din sat și necesita câteva etape premergătoare: urzitul, învelitul şi năvăditul. Urzitul se făcea de obicei în spaţiu mai larg, în curte, pe lângă un gard. Învelitul consta în punerea firelor de urzeală pe sulul războiului din spate, bine întinse cu vergele între ele ca să nu se încurce. Năveditul era o operaţie şi mai complicată, executându-se în casă.
Cum satul Cricău e un punct major pe harta viticolă a județului Alba – fiind inclus, de altfel, pe celebrul Drum al Vinului –, e limpede de înțeles că veți găsi, în expoziție, unelte direct legate de viticultură: sapă, cazma, hârleț, plug, fierăstrău, cuțit de vie (pe care poate îl știți sub denumirea de cosor), dar și teascuri și vase de lemn pentru culesul strugurilor.
Adresă: Cricău, str. Principală, nr. 319 (în incinta școlii). Pentru a o vizita, luați legătura cu Ionela Blaga
Surse pentru acest articol: texte de Adriana Ţuţuianu, Anamaria Grigoruţ, Daniela Elena Cucui, Elena Anghel, Marius Cristea
Acces la expoziția etnografică din Cricău
Rută: Alba Iulia – Șard (DN 74) – Cricău (DJ 107 H)
Distanţă de la Alba Iulia la biserică: 16 km
Durată: aproximativ 25 minute, fără popasuri
Florian-Rareș Tileagă
Foto: Detaliu din expoziția etnografică / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă