Munților Șureanu li se mai spune, laudativ, Elveția Estului. Nu e o supraevaluare, nici o exagerare jurnalistică, ci, probabil, constatarea unora care au văzut Elveția, în realitate sau în poze, și care se bucură că și țara noastră are locuri splendide, egalabile cu cele din Alpi. Așa că, pornind de la premisa că Șureanu = Elveția, haideți să cunoaștem cel mai frumos loc din această „țară”. E, într-un fel, capitala ei. Și se numește Iezerul Șureanu.

Iezerul Șureanu, privit de sus / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Chiar dacă e departe de șosea și durează până ajungeți la el, chiar dacă vă va irita calitatea proastă a drumului, pe ultimii 20 km, sărind dintr-o groapă în alta, totuși Iezerul Șureanu e obligatoriu pentru turistul român. Mai ales pentru turistul atoateștiutor, care crede că a văzut destul și că nimic nu-l mai poate surprinde.

Oamenii locului îi spun „lacul fără fund”. Nu pentru că n-ar avea, ba chiar poți vedea, cum urci pe Șureanu, bolovanii uriași de pe fundul lacului. Dar e „fără fund” fiindcă e alimentat de izvoare subterane, a căror adâncime n-a fost măsurată de mâini omenești. Lacul are o adâncime reală de 8 m, o lungime de 94 m şi o lăţime de 91 m, luciul de apă având o suprafață aproape perfect circulară. De fapt, geografii spun că este vorba despre „circul glaciar Şureanu”, sculptat în resturile domoale ale platformei Şureanu-Comărnicelu. Rezervația mai cuprinde, totodată, vegetația abundentă care îmbracă poalele masivului Șureanu, precum și mlaștina de lângă iezer, unde nu e indicat să vă aventurați. De altfel, nici înotul, oricât ar fi de ispititor, nu e o idee bună: pe lângă faptul că e interzis, înotul în lacul glaciar Șureanu te îngheață pe loc, chiar și-n miez de vară.

Turiști, în popas pe vârful Șureanu / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Concluzia noastră – ca turiști care se mulțumesc cu puțin – este că cel mai bun mod de a vă bucura de iezer este să fiți acolo și atât. Fără alte gânduri / planuri, pentru ca liniștea excursiei să fie deplină. Sau să fotografiați, mai ales dimineața, când lumina bate spre munte și spre lac. Sau, dacă vă țin picioarele, să urcați pe Șureanu, de unde lacul se va vedea tot mai mic, ca o perlă într-un ocean de brazi. Priveliștea obținută de sus justifică, pe bună dreptate, porecla dată de occidentali Munților Șureanu – Elveția Estului –, poreclă ce ilustrează perfect intimitatea și exclusivitatea lacului, în contrast cu spectaculozitatea peisajelor din Șureanu. Dacă e vreun punct culminant, în orice călătorie prin aceste zone, atunci ar fi nu Transalpina, nu lacul Oașa, nu mănăstirea Oașa, ci iezerul.

Acces la Iezerul Ighiel

Rută: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Șugag – lacul Oașa (DN 67 C) – mănăstirea Oașa (DJ 704) – zona Luncile Prigoanei – zona Poarta Raiului – cabana Șureanu

Descrierea rutei: rezervația e situată la baza vârfului Șureanu. Accesul rutier este unic și pornește din șoseaua Transalpina. Trebuie mai întâi să ajungi la lacul Oașa, de unde nu continui pe Transalpina, ci faci dreapta pe DJ 704. Vei trece pe lângă mănăstirea Oașa, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului și pârtiile Domeniului Schiabil Șureanu. De la baza pârtiilor, continui la dreapta și vei ajunge la Cabana Șureanu. În total, distanța de la lacul Oașa la Iezerul Șureanu este de 20 km, care pot fi parcurși într-o oră. Drumul e neasfaltat, accidentat, plini de gropi în special în perioadele ploioase, dar practicabil inclusiv de către mașinile cu gardă joasă.

Distanță de la Alba Iulia la Iezerul Ighiel: 100 km

Durată: aproximativ 3 ore, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă