Dragi cititori ai blogului oficial de turism al Municipiului Alba Iulia, în cele ce  urmează vă propunem o incursiune prin istoria Institutului fondat de episcopul Transilvaniei Ignac Batthyany la sfarsitul secolului al XVIII-lea, devenit azi Biblioteca Batthyaneum.

1719-1738, s-a construit Biserica Trinitarienilor, care a functionat ca lacas de cult pana la plecarea calugarilor in 1784, in contextul reformelor religioase ale Imparatului Iosif al II-lea.

1780-1798, contele Ignac Batthyany, doctor in stiinte teologice, codicolog, istoric, savant, a fost numit episcop al diecezei Transilvania, cu catedrala la Alba Iulia.

1784-1792, dupa plecarea calugarilor Armata a efectuat lucrari de dezafectare a bisericii, respectiv de amenajare a spatiului, sub supravegherea episcopului.

1792-1798, episcopul a finantat si coordonat lucrarile de amenajare si a amplasat in aceasta cladire, un institut bazat pe statutul  deja fondatei societati savante  « Societas Litteraria Assiduorum ». In cadrul acestuia urmau sa functioneze Biblioteca,  Observatorul Astronomic si Tipografia diecezana, « Typis episcopalibus ».

1798, 31 iulie – a fost redactat si semnat de catre episcopul Ignac Batthyany actul fundatiei sale, Institutum Batthyanianum din Alba Iulia, cunoscut ulterior ca testament. Prin acest act, respectand legislatia canonica, a donat  Bisericii si Provinciei Transilvania, observatorul astronomic, biblioteca si toate colectiile personale, devenite inalienabile.  In acelasi act  a reglementat sursele de finantare si a precizat functia de institutie publica  a institutului sau.(Testamentul  a fost publicat  prima oara de Karoly Veszely : A Batthyany intezet,  in:Gyulafehervari fuzetek, I, Kolozsvar, 1861, pp. 92-96, de Elemer Varju in 1899, de Ileana Darja in 2005-2007, de Doina Hendre Biro in 2014).

1798, 15 noiembrie, cu doua zile inainte de moartea sa, episcopul si-a redactat ultimul testament, in sapte puncte, primul punct intarind primul testament. (Testament publicat in 1937, de Temesvary Janos).

1799, 1 ianuarie, din ordinul guvernatorului Gyorgy Banffi s-a sigilat Institutul si au fost sechestrate domeniile de la Beba. Capitlul a desemnat comisia de inventariere a bunurilor, altele decat cele ale Institutului, ce avea deja statutul precis de fundatie. Inventarele s-au efectuat in anul urmator in toate rezidentele secundare ale episcopiei de la Alba Iulia, Cluj si Vint si in resedinta familiei de la Beba, ipotecata de episcop pentru un imprumut de bani, necesar amenajarii Institutului. (Documente din Arhiva Capitulara, Cutia nr. XXXI, in BB).

1799-1826, au avut loc procesele intentate Capitlului si Episcopiei de Transilvania de catre familia episcopului, pentru recuperarea domeniului de la Beba. Observatie: desi sigilata, in cazuri exceptionale biblioteca putea fi vizitata iar cercetatorilor li se puneau la dispozitie cartile solicitate, in prezenta reprezentantilor guberniali,  in acelasi timp observatorul continua sa functioneze. Episcopii care s-au succedat au avut misiunea de a aviza operatiunile de inventariere a cartilor si bunurilor, astfel in 1824 s-au finalizat primele cataloage ale bibliotecii episcopului.

1826, prin sentinta finala data la Tribunalul din Debrecen, in procesul cu familia, aceasta si-a pierdut domeniile de la Beba in timp ce Capitlul a dobandit dreptul de administrare a institutului episcopului Batthyany.  (Instituti Astronomici Genesis, Progresus, et Status praesens anno 1821 mense Martio Exhibita V. Capitulo una cum rationibus de iisdem fundis pro anno 1820. Vide in Ms : Miscellanea astronomica speculae astronomicae A.Carolinensis (1798-1855)  pp.19-22, Registru Inventar poz. 1675, c.VIII. 67).

1849, observatorul astronomic a fost partial bombardat, turnul, acoperisul si o parte din instrumente, au fost distruse. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, observatorul astronomic desi restaurat, ca si cladirea, prin lucrarile finantate de episcopul Ferenc Lonhart, nu a mai putut functiona decat partial, specializandu-se pe cercetarea meteorologica.

1912, 7 octombrie 1912, a avut loc inaugurarea camerei blindate, devenita tezaur. In acest spatiu au fost aranjate manuscrisele si incunabulele bibliotecii si transferate spre pastrare, la cererea episcopul Gustav Karoly Majlath, documentele arhivei istorice  a Capitlului de Alba Iulia si a Conventului Cluj-Manastur, ca si obiectele de orfevrerie ale Episcopiei Romano-Catolice.

1912, 13 octombrie – Intrucat episcopul Majlath a fondat aici si un muzeu, institutul  a trecut ca muzeu in subordinea Ministerului Culturii din Ungaria, pentru a fi subventionat de la bugetul de stat (EMK, 12-13, 1912, vide et Decizia nr. 784/21. 12. 1912 a Inspectoratului de Tara al Muzeelor si Bibliotecilor din Budapesta). Cu toate acestea, nu s-a schimbat statutul juridic al Institutului si nici administrarea sa de catre Episcopia Romano-Catolica din Alba Iulia.

1918, 1 Decembrie, dupa Marea Unire, a incetat jurisdictia Ministerului Culturii din Ungaria, dar  Institutul lui Batthyany a ramas in administrarea Episcopiei Romano-Catolice din Alba Iulia.

1920-1927, s-au dus  tratative intre Vatican si Romania, incheiate prin Concordatul din 10 mai 1927. Conform articolului IX, bunurilor aflate in posesia Bisericii catolice si sub tutela Statusului Catolic din Transilvania li se recunoaste administrarea exclusiv ecleziastica, printre acestea si Biblioteca Batthyaneum.

1932, mai 30,  Concordatul a fost redactat in forma sa finala si publicat în nr. 52 al Monitorul Oficial din 2 martie 1940. In baza acestui document, Batthyaneum-ul a ramas sub administrarea Bisericii catolice, care a numit directorii din randul profesorilor si canonicilor.

1949, martie 4,  tezaurul si biblioteca au fost inchise si sigilate de catre autoritatile locale. Procesele verbale din 4 martie 1949 si din 16 martie, certifica existenta initiala a fundatiei numita de « Batthyaneum » si confirma apartenenta sa la Biserica catolica: « Valeriu Martin inspector in Ministerul Cultelor, Dumitru Ciumbrudean consilier cultural al Ministerului artelor si Informatiilor din judetul Alba, in baza delegatiei nr. 5248/1949, deplasandu-ne la sediul Episcopiei Romano- Catolice din Alba Iulia, spre a verifica operatiunea de inventariere a bunuirilor apartinand Fundatiunii Batthyaneum, am constatat urmatoarele: Fundatiunea Batthyaneum, infiintata de Episcopul Batthyan(eum!) in 1798, consta dintr-o biblioteca si un muzeu cu obiecte de arta religioasa ». (Arhiva BB, doc. 82).

1949, martie 16, din procesul verbal din 16 martie 1949, rezulta recunoasterea proprietatii :« Valeriu Martin inspector in Ministerul Cultelor, Dumitru Ciumbrudean consilier cultural al Ministerului artelor si Informatiilor in judetul Alba si Bolca Zaharia din partea Comandamentului de Militie Alba, in baza ordinului nr. 7266 din 15 martie a.c. deplasandu-ne la sediul Fundatiunii Batthyaneum a Episcopiei Romano-Catolice din Alba Iulia, spre a verifica operatiunea de inventariere a tuturor obiectelor de arta, a cartilor, a colectiilor numismatice etc., apartinand acelei fundatii, am constatat urmatoarele… »  (director al bibliotecii era, Juliu Jellemann). (Arhiva BB, doc. 81) .

1950, Muzeul  fondat in 1912 a trecut in subordinea Ministerului Artelor din Bucuresti, in timp ce Biblioteca, chiar sigilata, cu acelasi director, canonicul Juliu Jellmann, care coordona muzeul, a ramas sub incidenta Bisericii Catolice, sub denumirea de « Biblioteca Diecezana Romano-catolica Batthyaneum ».  (Adresa 21/1950 către Comitetul Provizoriu al Judeţului Alba din Alba Iulia). Pe plan local Muzeul se afla sub jurisdictia Comitetului pentru Asezaminte Culturale Alba. (Adresa nr. 4172/8. 07. 1950, conform Decretului nr. 63 dinBuletinul oficial nr. 41/1950, muzeele istorice au fost trecute in subordinea Comitetului pentru Asezaminte Culturale; Decizia nr. 4848/27. 05. 1950 a aprobat schema de organizare a Muzeului Batthyaneum).

1951, mai 30, s-a desigilat biblioteca pentru ca Iuliu Jellmann si Jozsef Fellner, directorul bibliotecii respectiv presedintele Statusului catolic, sa verifice si sa  inregistreze cartile. (Proces-verbal nr. 2/30. 05. 1951).

1953, aprilie 15, s-a cerut desigilarea  tezaurului,  care s-a efectuat la 22 aprilie 1953 in prezenta consilierului sovietic prin avizul dat de Directia bibliotecilor.

1953, aprilie 24, in procesul verbal nr. 25 din 24 aprilie 1953, s-a consemnat predarea integrala, in prezenta delegatei CPAC, Lidia Segal, a noului director Virgil Vingarzan, a bibliotecarului Nicolae Maniu si a manuitorului Eugen Heffler. Fostul director Jozsef Fellner, fiind operat, urma sa primeasca ulterior procesul verbal. Preluarea s-a facut dupa verificarea si semnarea tuturor cataloagelor considerate registre de inventar, asa cum rezulta de pe ultima pagina a acestora, semnate de noul director, Virgil Vingarzan.

In 1954, inventarul general de predare-primire al tuturor colectiilor, inceput partial inca din 1951 s-a incheiat in 1954.

1960, a avut loc transferarea imobilului Institutului lui Batthyany/ CF Alba Iulia nr. 55 nr. de ordine A+3 Nr. Top 1973/1/ din administrarea si folosinta Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Orasului Alba Iulia in administrarea Ministerului Invatamantului si Culturii (Decizia Nr. 78/ 12.05.1960, emisa de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Hunedoara).

1960, mai 11, prin cererea depusa de Sfatul  Popular al raionului Alba sub nr. 5029, in baza Decretului. nr. 31/1954, art. 26 si 53, s-a cerut transcrierea dreptului de proprietate. Astfel cladirea cu C.F. nr. 559 Alba Iulia nr. ser. A+3, Nr top. 1973/1 a fost reintabulata in C.F. nr. 6193 ca  drept de proprietate a Statului Roman.

1961, ianuarie 13, prin ordinul Ministrului Invatamantului si al Culturii nr. 1558, Battyhaneum-ul a fost trecut ca filiala in subordinea Bibliotecii Centrale de Stat, cu termen de evacuare 20 noiembrie 1961, cf. hotararii nr. 996 din 6 noiembrie 1961 a Comitetului Executiv al raionului Alba.

1961, februarie 10,  bunurile culturale mobile au fost predate tot pe baza cataloagelor cartilor, manuscriselor si incunabulelor, considerate registre de inventar si a listelor obiectelor muzeale, totul, in prezenta delegatului Bibliotecii Centrale de Stat.

1961, decembrie 19, a fost respins prin decizia civila nr 2662 Tribunalul din Deva, conform Decretului 218 din 1960, articolul 3, recursul la  transcriere a Episcopiei Catolice.

Observatie: dupa aceea data, au fost refacute registrele de inventar, inventariate cartile din depozitele de la parter provenite din donatii, depozite, confiscari.  Accentul s-a pus pe functiile specifice de biblioteca si prea putin, sau de loc pe aspectele legate de muzeu sau de observatorul astronomic, in prezent complet dezafectat.

2012, decembrie 3, s-a deschis un spatiu expozitional la etalul I, in care sunt prezentate temporar colectiile muzeale (dupa proiectul Doinei H. Biro, avizat de Elena Tirziman, Director General al B.Na.R. in acel moment).

Documentatie efectuata si semnata de Dr. Doina Hendre Biro

Sursa: https://batthyaneumblog.wordpress.com/