+ 11°C

De vizitat în Alba

Acasă / Lemn. Biserici de lemn

Lemn. Biserici de lemn

Publicat în: 3 apr.. 2018
Autor: Rares Tileaga

Făcute din lemn, prin taine pe care meșterii în lemn n-au vrut să le divulge nimănui timp de sute de ani, bisericile de lemn din Apuseni ne arată însuși locul de unde provin: de la Dumnezeu. Din pădurile altădată nemărginite. Din acea civilizație românească a lemnului, veche ca pădurea. Din acea credință conform căreia mâinile care apucă lemnul și-l prelucrează trebuie să fie aceleași mâini care se roagă, în semn de mulțumire, pentru lemn.

Poartă de lemn / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Dintre sutele de biserici de lemn care au rămas, azi, pe pământul Transilvaniei, cele mai multe sunt șubrezite, arse, năpădite de ierburi, demolate, urât repictate, nechibzuit renovate. Totuși, în mod miraculos, există câteva splendide, îngrijite, cărora încă li se deschide ușa.

 

Le veți găsi în toți Munții Apuseni. Fie că sunt în centrul satului sau pe deal, departe de lume, bisericuțele de lemn sunt toate la fel: mărunte, fiindcă mai mari nu se puteau face, dar încăpătoare pentru tot satul; boltite, ca să fie și cer, și corabie; ghemuite pe vârf de deal, ca să n-ajungă la ele focul din sat; pictate de la un capăt la altul, pentru ca și amărâții satelor să poată „citi” Biblia; împodobite, la cel mai înalt nivel de rafinament rural, cu icoane, iconostase, uși de altar, sfeșnice, portaluri, cruci, covoare, prosoape, a căror valoare e unică și inestimabilă; trainice ca soluții de arhitectură, în care răzbate o mare civilizație românească a lemnului, care a înfiripat comunități întregi în jurul bisericilor; autentice ca arhive, prin inscripții pe pereți, icoane, cărți și clopote; patriarhale și genezice, prin aceea că aproape orice catedrală sau mănăstire are, la începutul destinului ei, o bisericuță de lemn. Iată de ce, privind cu onestitate istoria, bisericile de lemn din Țara Moților (atâtea câte mai sunt, așa cum sunt) sunt egale cu însăși identitatea noastră românească.

 

Aproape la fel de spectaculoase ca cele din Maramureş, bisericile de lemn din județul Alba îşi merită la fel de mult locul în paginile de artă religioasă românească, datorită valorii artistice incontestabile a picturilor murale sau a podoabelor de interior. Sunt opere ale celor mai înzestraţi zugravi români din Transilvania secolelor XVIII şi XIX, cum ar fi Simion Silaghi, Simion Bălgrădeanul, apoi Savu, Simion, Toma din familia Poienaru şi mulţi alţii. Nu multe monumente au fost construite înainte de 1700.

Acoperiș vechi de peste trei secole al unei biserici de lemn / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Totuşi, stilul de construcţie a rămas cel tradiţional. Modificări au intervenit abia la jumătatea secolului al XIX-lea – extinderea spre vest a edificiului, prin adăugarea unui pronaos peste care a fost surmontat turnul, ce a preluat rosturile clopotniţei, până atunci plasată lângă biserică. De asemenea, nici icoanele nu mai au limpezimea cromatică de altădată. Cu toate astea, locaşuri superbe poţi admira, încă, la Feisa (cel mai faimos centru românesc de zugravi), Găbud (cea mai spectaculoasă pictură murală), Goieşti (remarcabilă ca diversitate tematică), Pianu de Sus (inconfundabilă ca aspect, datorită soluţiei arhitecturale care a salvat-o de la ruinare) şi în multe alte sate.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia