Medieval, pe Valea Sebeşului

Publicat în: 
15 octombrie 2018

Ziduri, creneluri, turnuri, guri de tragere, porți, săli de banchet și mobilier boieresc. Pe scurt, cetăți și castele. Nu sunt multe pe harta județului Alba, dar cele pe care le veți găsi, în călătoriile voastre, vă vor fura privirile și vă vor „muta” într-o lume 100% diferită de cea în care ne aflăm acum. O lume construită cel mai adesea din ruine, dar care conține, în rămășițele ei năpădite de buruieni, istorii remarcabile. Bine ați venit pe Valea Sebeșului, în lumea resturilor de ziduri, spectaculoasă pentru fotografi, inepuizabilă pentru istorici, fascinantă pentru turiști.

 

La Petrești

 

Petrești, satul cu care încep primele dealuri ale Munților Șureanu, găzduiește una dintre cele mai bizare și, putem spune, ispititoare cetăți din Ardeal. Sat săsesc, cu origini în neolitic – zona e celebră în arheologie grație vestigiilor de ceramică pictată, identificată drept „cultura Petrești” – Petreștiul a fost atestat documentar în 1309. Iar cetatea pe care o deține a fost clădită în secolele XIV și XV, având rol de apărare în vreme de război și, ca în cazul multor fortificații săsești, de adăpost pentru alimente. Monumentul cuprinde ruinele unei bazilici romanice, un cimitir evanghelic și fragmente din zidurile care împrejmuiesc cimitirul. Cetatea, însă, e fascinantă exclusiv ca peisaj de ruine: un turn înalt, bucăți diforme de ziduri și pietre funerare, toate năpădite de iederă. De altfel, în contrast cu simetria cetății, decorul de vegetație sălbatică creează, aici, un contrapunct de vitalitate, animând tabloul sobru al acestui ansamblu sec de ziduri. Iar când spuneam că cetatea e o ispită, ne referim la faptul că orice fotograf, văzând-o de departe, va fi tentat s-o pozeze. Aici, nu mai e nevoie de lumină perfectă, cer albastru sau anotimp prielnic: resturile cetății, bizare prin excelență, fac ca orice poză să devină fotografie.

 

La Săsciori

 

Ruine medievale există, de asemenea, la Săsciori, nu departe de Petrești, pe una dintre cele mai înalte culmi de lângă șosea. Urcarea nu e dificilă și nu durează, nici măcar pentru turistul neechipat. Dar este încă una dintre cetățile medievale care, grație stranietății lor terifiante, par să fie de la capătul pământului. Și e cu atât mai bizar statutul cetății, cu cât a fost abandonată încă din secolul al XVI-lea de către stăpânii săi, la doar două sute de ani după ce o construiseră, nu înainte de a o distruge, pentru a nu putea fi utilizată de către invadatori. Se întâmpla aceasta întrucât fortificația, situată pe un vârf de deal înalt, nu mai prezenta interes pentru comunitatea săsească din acel ținut, care prefera ca apărare zonele joase. Totodată, se presupune că postul de pază de la Săsciori a fost mutat în apropiere, la Loman, fiind concretizat printr-o construcție de lemn, ale cărei urme au dispărut. Iată de ce, distrusă și părăsită de peste cinci secole, cetatea de la Săsciori este, azi, un loc în totalitate pustiu, care cel mai bine s-ar încadra în fotografii abstracte. I se pot, totuși, descifra proporțiile de odinioară, și anume forma ovală, zidurile groase și joase, precum și două turnuri. Din toate se mai păstrează fragmente, bucăți de scări și de portaluri, șanțuri și valuri de pământ. Cert este că, în pofida aspectului coșmaresc, dealul cetății e un bun punct de belvedere înspre Munții Șureanu, care, prin aceste cetăți, asigurau linia de apărare din sudul Transilvaniei.

 

La Laz

 

O altă cetate cu istorie tulbure, de care puțini au auzit și pe care chiar și mai puțini au văzut-o, fiind aproape de nedepistat inclusiv cu ochiul liber, este cetatea de pământ din Laz, lângă Săsciori. Oamenii locului îi spun „Cetățeaua” de pe Gărgălău, fiind situată pe vârful Dealului Ghergheleu, de pe malul drept al râului Sebeș. Este o cetate alcătuită exclusiv din valuri de pământ și, deși s-au efectuat săpături arheologice în zonă, dovezi clare nu s-au găsit. În consecință, concluziile specialiștilor diferă. Pe de o parte, s-a constatat că cetatea ar exista din secolele VIII-IX, argumentul de datare fiind caracterul slav al fortificației, deducându-se de aici și posibila existență a unei populații româno-slave. Pe de altă parte, se crede că cetatea ar fi fost clădită în secolele XIII-XIV, întrucât structura sa – construcție militară fără zid de piatră – este similară multor construcții din acea perioadă.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alba-Iulia-Trip-Advisor-Certificat-de-excelenta-2018

Documentar

e-Accesibilitate

Suntem alături de persoanele cu deficienţe. În acest sens, oferim serviciul de e-Accesibilitate SensusAccess tuturor celor interesaţi, în mod gratuit.

Pentru a vizita pagina dedicată şi a folosi SensusAccess, Vă rugăm daţi click aici.

Alba-Iulia-Europe-Direct

Viziteaza Alba Iulia envelopephonemap-marker linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram