Pentru mulți, județul Alba și, în consecință, Alba Iulia înseamnă istorie. Iar istoria, câteva nume mari, despre care învățăm încă din clasele mici. Iată, mai jos, patru din acele nume mari, care definesc caracterul județului Alba și care au marcat soarta acestui ținut. Toate cele patru nume provin din Apuseni, mai precis din nordul județului, din ținutul pe care noi îl numim, etnografic, Țara Moților.

Horea. Se numea, de fapt, Vasile Ursu Nicola, dar a primit porecla de „Horea” pentru că obișnuia să cânte, să „horească”. S-a născut în 1731, în satul Arada, care azi se numește Horea. De profesie lemnar, a construit biserici şi, deşi, nu a folosit cuie din metal, o parte dintre construcţiile sale s-au păstrat până astăzi. A fost liderul răscoalei ţărăneşti de la 1784 din Munţii Apuseni, având ca tovarăși pe Ioan Oargă (Cloşca) şi pe Marcu Giurgiu (Crişan). A luptat pentru drepturile ţăranilor români, însă a fost trădat şi prins de austrieci la 27 decembrie 1784, împreună cu Cloşca. La o lună după prinderea lor a fost capturat şi Crişan, al treilea luptător pentru cauza ţărănească. Condamnaţi la moarte, Horea şi Cloşca au fost executaţi prin tragere pe roată la Alba Iulia, în 28 februarie 1785.

Cloșca. Pe numele său real Ioan Oargă, Cloșca s-a născut în 1747 în Cărpiniş, lângă Roşia Montană. A condus, alături de Horea și Crișan, actele de revoltă, crimele împotriva nobilimii și atrocitățile comise cu ocazia răscoalei țărănești, însă s-a stins din viaţă, ca martir, în 1785, zdrobit pe roată la Alba Iulia. Nedespărţit tovarăş al lui Horea, Cloşca a călătorit împreună cu acesta la Viena pentru a prezenta doleanțele moţilor greu asupriţi de nobilimea din zonă.

Crișan (nume real: Gheorghe Giurgiu Marcu), născut în părţile Zarandului, a fost unul din liderii aceleiaşi răscoale din 1784. Prins şi închis la Alba Iulia, Crişan s-a sinucis în celulă în 13 februarie 1785, la 54 de ani, spânzurându-se cu şireturile de la opinci.

Vrednic de știut este și faptul că ultimul portret al lui Horea şi Cloşca, realizat imediat după capturarea lor, a fost pictat la Aiud de către Koreh Sigismund. Tabloul se află tabloul, în original, la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti. Totodată, o fotocopie a originalului se găseşte la Aiud, în Muzeul de Istorie din cetatea medievală.

Avram Iancu. A rămas, putem spune, simbol al Revoluţiei de la 1848 şi al Transilvaniei, fiind autorul celui mai scurt discurs militar din istorie („No hai!”). Avocat transilvănean, născut în 1824 în Vidra de Sus (azi Avram Iancu), Iancu a luptat pentru emanciparea socială şi naţională a românilor, participând la Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii din Blaj. Sprijinit de autorităţile militare austriece, a comandat Legiunea II Auraria Gemina a românilor transilvăneni contra invaziei revoluţionarilor maghiari, conduse de Lajos Kossuth, în condiţiile în care guvernul ungar refuza acordarea libertăţilor româneşti. A reuşit să asigure apărarea Munţilor Apuseni, respingând atacurile maghiare superioare numeric şi ca dotare, câştigând renumele de „Craiul Munţilor”. Dragostea pe care Iancu şi-a câştigat-o în inimile românilor se oglindeşte în numeroasele opere literare şi muzicale dedicate lui. Rămâne figura unui erou legendar, ale cărui fapte au deschis calea spre deşteptarea naţională a românilor şi înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. A murit în 1872, la Baia de Criș.

Florian-Rareș Tileagă