Admirand grandoarea baroca a celei mai impunatoare porti de acces in Cetatea Alba Carolina, Poarta a III-a, ghidul turistic sau materialele de informare turistica va vor atrage atentia asupra statuii ecvestre ce impodobeste partea superioara a acesteia si veti afla ca il reprezinta pe imparatul habsburgic, Carol al VI-lea. Noi le venim in ajutor cu informatii succinte celor care se intreaba cine a fost personalitatea evocata.

Pentru inceput, ne amintim ca Cetatea Alba Carolina a fost ridicata de austro-ungari intre anii 1714-1738, in urma instauratiei Imperiului Habsburgic in Transilvania. A fost proiectata de arhitectul Giovanni Morando Visconti conform modelelor de arhitectura militara de tip Vauban, rolul cetatii fiind unul defensiv in fata amenintarii constante venite din partea Imperiului otoman. Constructia fortificatiei bastionare a avut loc in timpul si la ordinele lui Carol al VI-lea, Imparatul Sfantului Imperiu Roman, denumirea edificiului fiindu-i dedicata.

Carol al VI-lea a fost ultimul descendent de gen masculin al Casei de Habsburg care a domnit asupra Austriei, fiind Imparat al Sfantului Imperiu Roman, rege al Boemiei sub numele de Carol al II-lea, rege al Ungariei sub numele de Carol al III-lea, principe al Transilvaniei si, dupa Pacea de la Passarowitz (1718) si pana la Tratatul de la Belgrad (1739), suveran al Olteniei. Mai mult, in urma decesului lui Carol al II-lea al Spaniei, in anul 1700, acesta neavand mostenitori, Carol, in varsta de saisprezece ani, s-a autodeclarat rege al Spaniei, dar in 1714, in urma Razboiului de succesiune spaniola, Carol a fost nevoit sa renunte la tron, in favoarea candidatului Frantei, Filip, Duce de Anjou, nepotul lui Ludovic al XIV-lea al Frantei.

Arhiducele Carol (botezat Carolus Franciscus Josephus Wenceslaus Balthasar Johannes Antonius Ignatius) s-a nascut la Viena la 1 octombrie 1685, fiind al doilea fiu al Imparatului Leopold I si tatal imparatesei Maria Tereza. Leopold a fost descendent al Casei de Habsburg, dinastie care in timpul secolului al XVI-lea a condus Spania, Austria, Tarile de Jos, Germania si Italia. Cat despre Carol, acesta a primit o educatie alimentata de memoria amenintarii otomane perpetue si responsabilitatea defensivei in fata acesteia, Leopold incredintand educatia fiului sau Ordinului Iezuit. De asemena, i-a randuit casatoria cu o printesa de origine germana, Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel, uniunea lor fiind infaptuita in anul 1708, iar pozitia lui Carol s-a schimbat in anul 1711, la moartea fratelui sau mai mare, Iosif I, succedandu-i la tron ca Imparat al Sfantului Imperiu Roman.

Primul copil al lui Carol a fost un baiat, Leopold, nascut in anul 1716, dupa opt ani de casatorie, insa acesta avea sa moara la sase luni. Un an mai tarziu, s-a nascut Maria Tereza, viitoarea Imparateasa a Sfantului Imperiu Roman, iar dupa inca un an, s-a nascut o noua fiica, Maria Anna, Arhiducesa de Austria, Printesa de Lorena prin casatorie si Guvernatoare a Tarilor de Jos austriece.

La patru ani inaintea nasterii Mariei Tereza, in anul 1713, Carol a promulgat „Pragmatica Sanctiune”, document conform caruia, urmasele de gen feminin primeau dreptul de a succeda la tron, mostenind teritoriile habsburge indivizibile. Prin urmare, la moartea Imparatului Carol al VI-lea in anul 1740, frumoasa printesa Maria Tereza a fost indreptatita sa preia fraiele guvernarii austriece in propriile maini, revendicandu-si dreptul asupra tuturor posesiunilor austriece, precum si titlul imperial de Imparat al Imperiului Roman Sfant, pentru consortul sau, Francisc I Stefan de Lorena.

Poarta a III-a a fost ascunsa privirilor localnicilor si turistilor, timp de peste zece ani,  fiind supusa unui amplu proces de restaurare, finalizat in primavara anului 2008. Proiectul de restaurare, semnat de arhitectul Gheorghe Lancranjan, a necesitat lucrari laborioase cu interventii majore asupra statuilor si basoreliefurilor, in completarea procesului fiind reamenajat si podul mobil. Cu timpul, acesta a fost indepartat, santul fiind umplut cu pamant, iar pentru reconstructie, arhitectii au fost nevoiti sa cerceteze planurile cetatii, aflate in colectiile arhivei de la Viena.

Sursa imaginii: wikipedia.org