De vizitat în Alba

Acasă / Transilvania sașilor
Sași, la Sebeș / Sursa: Muzel Municipal „Ioan Raica” Sebeș

Transilvania sașilor

Publicat în: 7 apr.. 2019
Autor: Rares Tileaga

Transilvania, întinsă de la conifere și foioase, până la livezi și vegetație de luncă, înseamnă zonă alpină, subalpină, podiș și, prin urmare, o serie de așezări omenești. Iată de ce, pe măsură ce veți coborî de la brad la pomi fructiferi, Transilvania e surprinzătoare ca umanitate. Ca viață de sat și viață de oraș. Iar umanitatea despre care vorbim e una cu totul aparte, ilustrând o civilizație fără de care Transilvania, așa cum e cunoscută azi, nu ar fi nici jumătate din ceea ce este.

 

Civilizația la care ne referim și care a marcat România este a sașilor. A celor puțini care au rămas și a celor mulți care au fost nevoiți să plece, înainte și după 1989. Nu au plecat, însă, lăsând în urma lor sărăcie, ci un imens tezaur material și imaterial, fără îndoială inestimabil. Cetăți și biserici fortificate, ridicate ca apărare după invazia mongolă din 1241 și ca adăpost pentru alimente; burguri, sate și case-monument, toate gândite după model german; practici agricole, gastronomie și principii de orânduire a gospodăriei; tradiție, obicei, atitudine, limbaj, mod de gândire și perspectivă asupra vieții – toate acestea au amprentat, de-a lungul secolelor, atât locurile prin care sașii au trecut, cât și viața românilor care au trăit aproape de ei. De altfel, cu nici un alt popor românii n-au împărtășit mai multe și nici un alt popor, în istorie, nu a servit ca model de civilizație mai pregnant, pentru români, decât sașii.

Corul gotic al bisericii evanghelice din Sebeș / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă
Corul gotic al bisericii evanghelice din Sebeș / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Din anul 1191 avem primul document referitor la existența sașilor în Transilvania, sosiți din diferite regiuni ale Germaniei. Erau, de fapt, oaspeții regatului Ungariei, având atât privilegii, cât și obligația de a întări granițele regatului. Și, tot din 1191, până azi, numărăm opt secole de conviețuire bună, reciproc loială între sași și români, bazată nu pe obligații, ci pe prietenie. Poate părea un cuvânt mare, dar, în comparație cu atitudinea de „națiune dominantă” a maghiarilor din Transilvania – cărora iobagii români erau nevoiți să li se supună întru totul, de la naștere până la moarte –, atitudinea sașilor în raport cu românii a fost de bună înțelegere și, mai ales, de evoluție comună. De altfel, sașii au susținut identitatea românească în cele mai importante momente ale românilor. Astfel s-a întâmplat, de pildă, în timpul Revoluției din 1848 – 1849, când au sprijinit cauza românească și la fel s-a întâmplat și în 1918, când au primit cu brațele deschise Marea Unire, eveniment care a pus punct unei lungi perioade de limitare a drepturilor săsești, datorită politicii de maghiarizare. Din păcate, însă, finalul poveștii sașilor în Transilvania e amar. Regimul comunist a însemnat deportarea în Uniunea Sovietică a peste 15% din populația săsească, dar și exodul masiv al sașilor în Occident, fenomen încheiat la scurt timp după Revoluția Română din 1989.

 

Iată de ce, judecând după felul în care sașii au planificat, construit și dus la bun sfârșit tot ce au avut de făcut, vreme de 800 de ani, devin evidente două dimensiuni ale gândirii săsești: chibzuință și temeinicie. Spațiile turistice de mai jos, cuprinse pe raza a trei așezări definitoare pentru lumea săsească – Sebeș, Câlnic, Gârbova –, ilustrează cât se poate de bine acea gândire.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia