Se povestește, din bătrâni, că numele staţiunii turistice Albac vine de la acele de brad, albe în bătaia lunii. Legenda spune că în fiecare an, de Sânziene, vâlvele (un fel de duhuri) coborau peste codrii satului, desfăşurând tot soiul de ritualuri. Numeau aceste locuri cu case şi păduri „Ac alb”. Într-un an, însă, vâlvele au adus, pentru iniţiere, şi o vâlvă mai tinerică. Era pentru prima oară când avea voie să plutească şi să zboare deasupra pădurilor albe de la Albac. Ştia că suratele ei numiseră aceste locuri „Alb ac”, dar de emoţie, a întrebat: „Aici este Albac?” Vâlvele au zâmbit cu drag şi au hotărât ca satul să poarte acest nume gingaş: Albac.

Florian-Rareș Tileagă