Curiozităţi

Acasă / Cum aleg un spectacol? Criteriul 1: AFIȘUL

Cum aleg un spectacol? Criteriul 1: AFIȘUL

Publicat în: 1 mai. 2019
Autor: Rares Tileaga

Pentru că în fiecare scriem despre publicul de teatru, atunci când are loc Festivalul Internaţional de Teatru „POVEȘTI” de la Alba Iulia, vom scrie și acum. Vom scrie despre VOI, adică despre public – mai exact despre așteptări, gusturi, prejudecăți, practici, gândiri – încercând, școlărește, un soi de educație teatrală urgentă, prin articolașe a câte 300 semne, nici anul ăsta nu avem de gând a ne lăsa mai prejos.

 

Așa că ne străduim și acum, la cea de-a XIV-a ediție a festivalului, să ducem discuția despre public din zona impersonalului „hai să vorbim despre public” în zona personalului „hai să vorbim despre noi înșine”.

 

Anul ăsta cred că ar fi bine să vorbim despre criteriile de care trebuie să ținem cont când alegem un spectacol de teatru. Har Domnului, Alba Iulia mustește de viață teatrală (ați căscat ochii, așa-i? Cum adică mustește?) în timpul celor șapte zile ale festivalului (da, mă refeream la festival…), așa că sunt sigur că toți v-ați pus întrebarea: la care spectacol să merg și de ce? Păi, simplu: există niște criterii pentru ajungerea la cea mai bună soluție în acest sens, iar ele ar putea fi: afișul, regizorul, titlul, actorii, teatrul și recomandările.

 

Afișul. Adică A2-ul ăla lipit pe un stâlp, care ar trebui, teoretic, să fie atât de bine structurat, vizual, încât să te blocheze. Să te oprească în loc pe stradă și să-ți fure 1-2 minute din viața ta de pieton. Ei bine, iată mai jos, cu liniuță, câteva indicii majore despre afișul bun, care e atât de deștept construit, încât te face să-ți iei bilet chiar dacă spectacolul în cauză e un dezastru (da, se mai întâmplă). Afișul bun…

– e ireductibil, nu conține detalii dispensabile. Adică nu merge cu „dacă scot figura cutări actor sau dacă adaug o culoare în plus e totuna, tot așa dă”;

– nu e centrat pe figura actorului-vedetă care zâmbește frumos la poză, sau, și mai grav, nu are zeci de bulinuțe în care apar căpățâni de actori, toți megastaruri sau monștri sacri, care înghesuie textul de pe afiș, ca să apară „toți”;

– nu e plin de texte în toate culorile și de toate mărimile și de toate informațiile posibile, ca să-ți ardă retina și să nu mai poți dormi la noapte;

– oferă strict informațiile textuale hiper-esențiale: teatru, titlu, autor, regizor, scenograf, doi-trei actori, preț bilet, locație bilete, dată;

– are un raport neobositor între text și imagine;

– are maxim două font-uri;

– imaginea / ansamblul cromatic / desenul sunt fie descifrabile, figurative sau parțial figurative și te duc, armonios, într-o zonă precisă a înțelesului, fie sunt abstracte, non-figurative și te duc, voit, în acea zonă exotică a neînțelesului.

 

Florian-Rareș Tileagă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Viziteaza Alba Iulia