Vorbeam, luna trecută, despre cât de important e să vrei să evoluezi, în ceea ce înseamnă complicatul, epuizantul și entuziasmantul schi alpin. Iată, mai jos, continuarea articolului din ianuarie. De data asta, însă, vorbim despre nivelurile avansat și expert.
De la intermediar la avansat
Odată ce prinzi carving-ul, chiar dacă nu-ți iese perfect, e destul. Îl vei face perfect, fiindcă e simplu. Totul stă în felul în care corpul tău înțelege forma schiului. Începe, acum, să conteze viteza și, tot mai mult, înclinarea corpului în ocoliri, în funcție de viteză. Vei părăsi cu încredere pârtiile albastre, pentru a le încerca pe cele roșii, pentru că abruptul deja poate fi abordat prin înclinări puternice ale corpului, prin relaxări echilibrate între curbe, prin folosirea fermă a canturilor. În urma ta, în mod normal, indiferent de cât de grea e pârtia, trebuie să rămână două șine de tren. Poți, de asemenea, să încerci cristianiile prin derapaj (utile pe abrupt, pe gheață), stil ce devine din ce în ce mai nepopular datorită exploziei tehnologiei carve. Dar nu-ți rata acest deliciu tehnic: derapajul și balansul, apanaje ale schiului retro, ante-carve, sunt adevărate comori ale schiului alpin și îți pot folosi în powder. REZULTATE CONCRETE: carving la orice viteză, chiar și fără punctare; cristiania prin derapaj.
De la avansat la expert
În schi, se spune că tot ce nu e bine asimilat pe pârtie verde se răzbună pe albastră. Adică dacă nu poți face un carving curat, corect pe plat și, totuși, ai pretenții de pârtie neagră, poți deja să faci semn celor de la Salvamont, înainte de accident. Este imperativ ca, la nivel de coborâre pe orice tip de zăpadă, înclinație sau condiții meteo, să fii conștient de limitele tale. Nu te încrede în echipament și nu te crede în filmulețe pe Vimeo. Nu schia ca să impresionezi, chiar dacă schiezi bine. Important e să te concentrezi 100% pe ceea ce ai de făcut în coborâre, astfel încât satisfacția să fie 100%.
Discuția despre excelență în schi e amplă și nu o putem epuiza aici. A fi expert înseamnă o multitudine de virtuți, toate la superlativ și la acel nivel care-ți îngheață sângele: să te descurci pe ice, să-ți dai drumul printre stânci, să intri în snowpark, să plutești în powder (da, chiar și în pădure, unde riscul coliziunii e uriaș), să refuzi pârtia & stațiunea pentru schiul de tură, să ai plămâni și picioare pentru probe de coborâre, de slalom uriaș și de slalom special. Să ai echipament cu adevărat specific fiecărui tip de zăpadă pe care o abordezi. REZULTATE CONCRETE: totul, de la a la z, cu adrenalină și frică la pachet.
Eu, unul, vă doresc ca promisiunile de evoluție personală pe care vi le faceți în sinea voastră să fie direct proporționale cu evoluțiile voastre reale, la final de sezon. Să vă uitați în urmă, când vine primăvara, și să ziceți: „hm, chiar m-am dat un pic mai bine”.
Florian-Rareș Tileagă
FOTO: Căzătură... live / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă