„Odată ce vezi Vârtopu’, poți uita de Scărișoara”, îmi zise, cândva, un amic. E unul dintre enunțurile care m-au uimit și care, culmea, s-au adeverit. Peștera Ghețarul Vârtop e pur și simplu mai presus de orice: ca sălbăticie, ca spectaculozitate. Şi spun asta fiindcă acolo, în Vârtop, frumuseţea într-adevăr se măsoară în minute întregi de uimire, entuziasm şi aventură. Şi frig cât încape, fireşte, altfel cum să-ți amintești că ai fost în Ghețarul Vârtop? Haideți, deci, la Vârtop. Târgul de Fete de pe Muntele Găina, care va fi în curând, e o bună ocazie să faceți asta.

Drumul până acolo

Dar până să dârdâiți de frig, la gura peşterii, aveți de făcut drum lung. Pe hartă dacă vă uitați, Gheţarul e hăt în colţul judeţului, undeva la graniţă cu Bihorul. Dar nu vă descurajați; chiar dacă aveți de trecut munţi, ape şi văi, Vârtopul e una dintre puţinele destinaţii pentru care chiar merită sudoarea. Important e să ajungeți la Gârda de Sus pe DN 75, fie că veniți din judeţul Alba (ruta Abrud – Câmpeni – Albac), fie că veniți din Bihor (ruta Oradea – Beiuş – Dr. Petru Groza), şi asta pentru că numai din Gârda există acces înspre peşteră. E vorba de drumul DC 130, care pleacă din centrul comunei până la Gârda Seacă, de unde se continuă până în satul Casa de Piatră. De la ultima casă, accesul se face pe o potecă nemarcată, ce intră spre vest în pădure.

Intrarea în Peștera Vârtop / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Așa că pregătiți-vă călcăiele pentru efort serios. Chiar dacă durează numai un sfert de ceas, urcuşul pe cărăruie vă aminteşte că sunteți totuşi la munte, la peste 1.000 m altitudine, unde totul înseamnă mişcare. Şi răbdare, pentru că peștera e adânc ascunsă în pădure, la cota 1.170, la capătul unei poteci abrupte, care scoate sufletul din tine.

Detaliile peșterii

Peștera vă întâmpină ca o gură uriaşă de somn, în care veți fi uluiți să zăriți mii de bolovani cenuşii, prăvăliţi de la intrare până în întunecimea din adânc. Priveliştea e dincolo de orice închipuire: plămădită din piatră şi întuneric, intrarea în peşteră e un spectacol înfricoşător şi sec în nemişcarea lui. Vă va da fiori, pur şi simplu, mai ales fiindcă nu veți ști ce urmează; practic, nimic din ce veți vedea la intrare nu seamănă cu ce veți găsi înăuntru. Nefiind amenajată, peştera n-are nimic din încăperile mari ale Peșterii Scărișoara, să zicem, cu ecou cât toate zilele, cu reflectoare care atârnă, cu podeţe, balustrade, etc. Aici, totul e întunecos şi dificil; veți urca și veți coborî mereu, prin culoare strâmte, într-un mers strecurat, în genunchi, aplecat, contorsionat printre pereţii umezi, cleioşi şi parcă nemulţumiţi că profanați templul. Starea de adrenalină creşte şi din pricina jocului de razelor albe de lanternă, care taie în bezna peşterii. Imposibil să uitați aşa ceva...

Iar spectacolul devine chiar şi mai seducător în clipele când veți ajunge în diversele „săli” ale peşterii, unde zeci de stalactite şi stalagmite ies la iveală, într-o compoziţie rococo plină de rafinament. Acolo vă mai puteți trage sufletul, pironindu-vă privirile asupra formaţiunilor calcaroase care, în anotimpurile reci, sunt învelite în gheaţă. Nu degeaba se mai numeşte şi Casa de Piatră... Ba chiar veți vedea până şi mici fântâni de apă, sălăşluite din loc în loc.

Cum spuneam, Vârtopul nu este, încă, amenajat turistic, ceea ce face ca fiecare nou vizitator să simtă că e primul care intră acolo. Dar pentru asta nu uitați trei lucruri: echipament corespunzător (lanterne, haine groase şi neapărat bocanci), ghid turistic şi un grup împreună cu care să intrați în peşteră.

IMPORTANT: pentru a vizita peștera, luați legătura cu Administrația Parcului Natural Apuseni, care oferă ghid specializat (www.parcapuseni.ro). Informații referitoare la ghizi se află la pensiunile din zonă.

Florian-Rareș Tileagă