Calea Moților, 5A,
Alba Iulia
Putine sunt locurile din tara unde mai pot fi admirate superbele mocanite care aduc anual turisti din toata lumea pe pamant romanesc. Mocanita trebuie tratata drept mai mult decat un vestigiu al trecutului, aceasta mostenire a patrimoniul cultural din zone precum Maramures, Bucovina si Transilvania trebuie pastrata, daca nu in circulatie, atunci in amintiri, cu cinste si mult drag pentru acest simbol national unic. Mocanita din Alba Iulia este un astfel de exemplu, una dintre cele mai vechi mocanite din tara ce a circulat pentru ultima data pe 20 Septembrie 1981, dar pe strazile din Alba Iulia parca se mai aude inca suieratul locomotivei cu aburi.
Mocanita din Alba Iulia este in continuare un motiv de mandrie pentru oras chiar daca drumul sau nu mai trece zilnic prin oras. Se organizeaza totusi curse periodice pentru ocazii speciale pe traseul de 11 kilometri de sina ingusta intre Abrud si Campeni.
Mocanita ce si-a lasat amprenta asupra istoriei orasului si inimii locuitorilor care au apucat sa o vada in drumul sau neintrerupt de aproape 100 de ani este cea care in anul 1981 si-a urmat ultima cursa cu aceeasi detasare si seninatate cu care a strabatut aceleasi sine inca de la final de secol 19.
Mocanita ce parcurgea traseul Alba Iulia - Zlana a fost inaugurata in 1895 si a continuat sa faca parte din viata orasului pana in 1981. In toata aceasta perioada mocanita din Alba Iulia a reprezentat atat o atractie cat si un simbol al orasului de care multi localnici si pasionati de transport feroviar nu sunt gata sa se desparta. Drept dovada din 1972 si pana in prezent au existat numeroase initiative ale Primariei din Alba Iulia sau ale unor antreprenori de peste hotare de a readuce suieratul mocanitei inapoi in gara din Alba Iulia si in inimile locuitorilor.
Desi mocanita de aici a fost una dintre cele mai longevive din tara, povestea acesteia s-ar fi putut sfarsi chiar inainte de a incepe daca fondatorul acesteia Lukacs Bela si-ar fi pierdut viata in perioada postbelica cand a fost prins in mijlocul ambuscadei de la Presaca Ampoiului, in luptele dintre maghiari si romani.
Soarta lui Lukacs Bela era insa alta, iar acesta a supravietuit pentru a merge mai departe pe drumul liceului romano catolic din Alba Iulia si a facultatii de Drept din Budapesta. Tanarul si-a continuat cariera in Ungaria, intrand in Ministerul de Finante, iar apoi devenind secretar de stat al Ministerului Comertului Exterior si director al Cailor Ferate Ungare.
Desi cariera de succes si-a dezvoltat-o in Ungaria, inima copilului din Lukacs Bela a ramas intotdeauna la tinuturile natale impingandu-l sa investeasca in finantarea constructiei unei linii de cale ferata cu ecartament ingust intre Zlatna si Alba Iulia. Timp de aproape 100 de ani mocanita de aici a continuat sa circule ducand cu sine povestea iubirii de copil pentru taramurile natale, iubire ce nu se stinge nici cu anii, nici cu experienta de viata.
La inaugurarea sa in 1895, mocanita de la Alba Iulia functiona cu o locomotiva cu abur, model ce din pacate s-a pierdut de-a lungul anilor, fiind inlocuit de tehnologia pe carbuni iar apoi inainte de inchiderea linei de locomotivele pe motorina.
In perioada de aproape 100 de ani in care mocanita a circulat zilnic, aceasta facea traseul intre Zlatna si Alba Iulia. Mocanita parcurgea 40 de kilometri in cateva ore, cu oprire la 11 gari. Traseul obisnuit al mocanitei trecea exact prin centrul orasului, pornind din gara actuala si indreptandu-se catre Sard si Valea Ampoiului.
In cinstea mocanitei din Alba Iulia primaria a instalat in zona garii mici o locomotiva ce a urmat traseul original pentru doar 2 ani inainte de a fi inchisa. In momentul actual traseul ce avea initial 40 km si 11 gari a fost redus la o distanta de doar 11 km si este parcurs in scop turistic, periodic si in zile de sarbatoare de catre un tren cu locomotiva adusa de la Brad. Proiectul este finantat de catre un antreprenor de peste hotare, originar din Austria.
