Moții sunt românii care locuiesc la cele mai mari altitudini din țară. Există sate de locuire permanentă, în Țara Moților, care sunt situate la peste 1.400 m altitudine. Există, așadar, un soi de aură de legendă și de mister, care îmbracă identitatea moțului, astfel că nu e de mirare dacă există, în prezent, peste 70 de ipoteze, cu privire la originea moților. Iată câteva dintre ele.
Cea mai vehiculată teorie este că oamenii acestei străvechi populaţii sunt descendenţii direcţi ai dacilor. Numele de „moţ” vine din antichitate, când însuşi Homer îi numea drept „oameni cu moţ”. Apoi, în secolul al X-lea, Constantin Porfirogenetul îi numea pe locuitorii fostei Dacii drept „tzopani”, adică oameni cu chică; termenul derivă de la germanicul Zopf, care înseamnă „chică”. De asemenea, denumirea de „moţ” poate fi un derivat al cuvântului latin motus, ce înseamnă mişcare, pornire, stârnire, tumult. Astfel, sensul e relevant pentru caracterul reacţionar al moţilor, renumiţi pentru răscoale. Pe de altă parte, o teorie foarte răspândită e că „moț” poate fi o deformare a cuvintelor „munți” (origine latină) sau „moji” (origine slavă, care înseamnă „bărbați”, de unde și termenul „moși”). Cât despre ţinutul Ţării Moţilor, etnologii conchid că este vorba de Terra Tzopus, ce cuprinde mici sate din nordul judeţului Alba, în zona Văii Arieşului Mare.
Florian-Rareș Tileagă
FOTO: Femeie din Țara Moților / Sursa foto: Mihai Lazăr