Biserica de lemn, pe care o puteți vedea în centrul satului Gârda de Sus, e unul dintre cele mai valoroase edificii de cult transilvănene. Desigur, proporțiile ei modeste și amplasarea lipsită de orice soi de marketing turistic nu v-ar da de înțeles că, într-adevăr, e un spațiu de valoare imensă. Și, totuși, este. Dacă vă veți afla în Alba Iulia, în această vreme de sărbători sfinte, aveți toate motivele să dați o fugă pâna la Gârda, pentru a vizita biserica. E combinația ideală de artă, tihnă și refugiu.

Biserica de lemn din Gârda de Sus, în lumini de toamnă / Sursa foto: Asociația Speologică „Sfinx Gârda”

Icoană și lemn pictat. E ceea ce definește interiorul bisericuței, autor fiind legendarul pictor Simion Silaghi, originar din Abrud, care a activat vreme de mai bine de 60 de ani. În cazul bisericii din Gârda de Sus, însă, Silaghi nu a lucrat singur. L-a luat alături pe fiul său, Gavril, după cum indică și inscripția de pe tâmpla bisericii: „această sfântă biserică s-au întemeiat la anul 1792 și s-au zugrăvit la anul 1804, cu cheltuiala poporului [...], împărat fiind Franțiscus al doilea, protopop Gavril Ighian, popă Todoraș Pașca, zugraf Simeon Silaghi de Abrudbanea, Gavriil Silaghi zugraf”. Așadar, tată și fiu, rânduiți să zugrăvească sau, mai bine zis, să-și împartă spațiul de lucru a ceea ce însemna, la 1804, zugrăvirea bisericuței de lemn de la Gârda.

Interior, cu detaliu de pictură încă nerestaurată / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Iar împărțirea s-a făcut așa: experimentatul Simion și-a păstrat pentru sine absida altarului, tâmpla, arcul de triumf și peretele nordic al navei, restul rămânând în seama tânărului său fiu, care se afla poate pentru prima dată în fața unei atât de importante provocări. Diferența calitativă între cei doi artiști este ușor vizibilă, iar ampla implicare a lui Gavril face mai ușor de înțeles de ce tematica abordată este atât de restrânsă. Practic, întregul program iconografic specific naosului este redus la figurile Evangheliștilor, înfățișați câte doi pe un perete, împreună cu simbolurile caracteristice, și la ciclul Patimilor lui Iisus, care ocupă registrul inferior.

În compensație, pe arcul de triumf sunt reprezentate Fericirile, o adevărată „marcă” a atelierului de pictură de la Abrud, iar pictura tâmplei, pe trei registre, oferă un spectacol vizual inedit pentru această componentă a bisericii: în partea de sus, pe un fundal arhitectonic sofisticat, are loc scena Răstignirii; dedesubt, sub arcade, stau Apostolii, avându-l în mijloc pe Iisus, iar partea inferioară este împărțită în cinci casete, în care se află reprezentate Duminica tuturor sfinților, Pogorârea Sfântului Duh, Înălțarea lui Iisus și Pogorârea la iad. În caseta din mijloc a fost decupată o fereastră circulară, pentru a spori lumina lăsată să pătrundă în altar. În funcție de această ferestruică este ordonată și compoziția, o adevărată metaforă a Mântuirii: practic, golul ferestrei este transformat într-un fel de cârmă de corabie, în jurul căreia stau patru personaje: părinții Fecioarei Maria și cei ai lui Ioan Botezătorul.

Din păcate, ca în cazul prea multor lăcașuri, degradarea picturii e avansată. Este regretabilă pierderea imaginii Judecății de apoi, care, ca peste tot unde a fost reprezentată, a avut un specific aparte. La Gârda de Sus, acesta a fost dat de figurile „lacomului care taie pământul altuia” și a „fermecătorului care ia fetele”.

Acces la biserica de lemn din Gârda de Sus

Rută: Alba Iulia – Abrud (DN 74) – Câmpeni (DN 74 A) – Albac (DN 75) – Gârda de Sus

Distanţă de la Alba Iulia la biserică: 112 km

Durată: aproximativ 2 ore, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă