Trăsura  fost achiziţionată în anul 1925 de Primăria Alba Iulia de la o firmă din Sibiu și urma să fie folosită pentru primirea oaspeților înalți care vizitau „Orașul Încoronării“.

Argumentele forte pentru achiziționarea trăsurii sunt punctate într-o scrisoare înaintată consiliului orașului Alba Iulia, în 6 aprilie 1925:

„Cu onoare vă aduc la cunoștință că orașul având o singură trăsură la 4 cai care de aproape 6 ani fiind în continu întrebuințată sa uzat în asa fel în cât nici reaparată nu mai poate fi întrebuințată conform cerințelor acestui oraș cercetat încontinu de persoane înalte de la conducere tuturor instituțiilor statului. Având în vedere că necesitățile orașului, circulația, necondiționat reclamă și a 2 trăsură, propun cumpărarea ei, având la buget aprobat suma necesară“.

Propunerea s-a bucurat de mare interes, din moment ce câteva zile mai tîrziu, în 14 aprilie, se reunește consiliul orașului, în prezența prefectului Camil Valican (n.a. a fost primul primar roman al orașului Alba Iulia). Prefectul cere ca intenția cumpărării trăsurii să fie făcută publică printr-un anunț care să fie afișat 15 zile, timp în care locuitorii pot veni cu sugetii, reclamații.

În fața notabilităților orașului, primarul Dorin Sava propune cumpărarea trăsurii de lux și a hamurilor necesare pentru „primirea oaspeților înalți în orașul încoronării(n.a În 15 octombrie 1922, regele Ferdinand și regina Maria s-au încoronat la Alba Iulia ca suverani ai României Mari)“.

Din decizia favorabilă a consiliului orașului aflăm că suma aprobată la bugetul orașului pentru această achiziție era de 100.000 de lei.

Dintr-o notă semnată de primarul orașului în 24 aprilie 1925 aflăm că nu s-a depus niciun apel față de decizia cumpării trăsurii.

O primă ofertă vine de la o firmă din Timișoara, care se declară dispusă să execute trăsura pentru suma de 74.000 de lei. Oferta avea însă un inconvenient: cauciucurile erau uzate, trăsura fusese folosită 8 zile…

O altă ofertă este înregistrată la începutul lunii mai 1925, de la reprezentanții firmei Datky şi fii din Sibiu. Angajamentul: realizarea trăsurii de lux în 6-8 săptămâni de la primirea comenzii și asigurări că vor folosi „materiale de calitatea I și garanții“. În ofertă erau prezentate detalii legate de model, acoperiș, scaune, tapițerie, covoare, frână, felinare, calitatea materialelor etc. La capitolul costuri suma era defalcată astfel: 64.000 de lei trăsura și 12.000 cauciucurile, 76.000 de lei în total. Firma solicita un acont de 15%.

Oferta este pe „gustul“ cumpărătorului, care-și dă acordul pentru execuție.

Dintr-o altă scrisoare, datată 14 august 1925, reprezentanții aceleași firme anunțau că „trăsura tocmită se gată în săptămâna viitoare“. Câteva zile mai târziu, Primăria era înștiințată despre termenul de predare: „3 septembrie, la atelierul nostrum, din Sibiu“.

Între timp, Primăria a solicitat ca trăsura să fie personalizată și cu un element de identitate vizuală, cum am spune în zilele noastre: emblema orașului să fie vopsită la loc vizibil.

Din procestul verbal al vremii aflăm că trăsura realizată pentru primirea oaspeților înalți în „Orașul Încoronării“ era un model de lux, cu acoperiș din piele de lac rusesc, tapițată cu postav albastru închis de calitatea I, covoare fine, frână „cu apăsător” și felinare „extra fine”.

Din însemnările vremii aflăm că pentru a face cât mai atractivă o călătorie cu trăsura, proprietarii își împodobeau caii cu funde și harnașamente frumoase și le ungeau copitele cu vax sau cu lac. Vehiculele erau și ele spălate și lustruite, iar la picioarele clienților era așternut un covoraș în momentul urcării.

Nu știm câți oameni de vază au circulat cu trăsura de lux prin Alba Iulia interbelică, dar ne putem imagina ce imagini fugitive ar fi putut reține călătorul de pe fronturile stradale ale oraşului Alba Iulia  în drumul său spre Primăria orașului. Dacă venea dinspre sud, vizitatorul era cu siguranță impresionat de dimensiunile edificiului Morii Johanna, întruchipare a ideii de industrie. Morii Johanna i se adăuga o altă intreprindere similară, cea a lui Rudolf Glück, inaugurată în 1907.

Nu ar fi avut cum să nu remarce și cea mai importantă fabrică de spirt, înfiinţată în 1873 de Iacob Glück, cel care a reuşit să-şi înalţe familia în rândul celor mai înstărite case evreieşti din Transilvania. În epocă producția zilnică  era de 12 hl de alcool pur. Fabrica domina până nu demult prin coşul său industrial peisajul urban al oraşului de jos.

Sursa informațiilor și a imaginii pentru trăsură: Fond Primăria municipiului Alba Iulia, deţinut de Serviciul Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale.