Probabil că nu e Alba „cel mai cel” județ din țară, bogat, frumos, dar este, cu siguranță, un județ fotografiabil. Bun de pus în ramă. De data asta, însă, n-o să vorbim despre catedrale, biserici, rezervații, ci despre locuri din care n-au mai rămas decât ruine. Locuri perfecte pentru ședințe foto. Vom vorbi, cu alte cuvinte, despre frumusețea ruinelor, care, pentru un ochi antrenat, sunt mai grăitoare decât orice.

Iată, mai jos, câteva dintre cele mai sărace, pustii și uitate de lume locuri din județul Alba. Cele mai trecute cu vederea. Ele sunt vechile cetăți și castele nobiliare, din care n-au rămas decât ruine. Adică moloz și buruieni, care, însă, pentru ochii oricărui bun fotograf, sunt aur curat. Bine ați venit într-un ținut al rămășițelor care, în lumina bună a soarelui, sunt splendide.

Cetatea medievală din Petrești. E cea mai atipică dintre recomandări, pentru că, practic, vorbim de un cimitir, de o bucată de zid și de un turn care ar sta oricând în topul celor mai sinistre imagini din Ardeal. Sunt resturile unei cetăți militare de secol XIV, din care turnul de care vorbeam se înalță deasupra tuturor acoperișurilor. Totul e astupat de iederă, totul e deformat și hiperbolic. Lumină bună: dimineața.

Cetatea din Petrești / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Bazilica romanică din Gârbova. Pe vârf de deal, aproape de sat, înconjurată de ziduri albe, bazilica nu contrazice nici măcar una dintre imaginile cu „cetate medievală” pe care le aveam în copilărie. Are 700 de ani vechime, stilurile (romanic, apoi gotic) sunt vizibile în liniile construcției iar peisajul de ansamblu e dominat de contrastul dintre piatră multă și puțină iarbă. Lumină bună: seara.

Cetatea medievală din Colțești. E unul din locurile care nu reprezintă în nici un fel județul Alba, părând mai degrabă o fortăreață din Orient. Cocoțată pe deal, departe de satele Colțești și Rimetea, cetatea (construită în 1296) e unul dintre cele mai pozate monumente din Transilvania. Unghiurile de fotografiere sunt cu duiumul, cetatea fiind înconjurată de versanți, dar cea mai bună imagine se obține de pe versantul vestic, pentru că astfel vei avea, în fundal, stâncile imense ale Pietrei Secuiului. Lumină bună: după-masa.

Cetatea medievală din Colțești / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Castelul din Ocna Mureș. Un turist de rând s-ar duce acolo plin de speranță și s-ar întoarce deprimat. Un fotograf, însă, ar zâmbi, pentru că vechiul castel Teleki din Uioara de Sus (de secol XIX) are tot ce poate fi semnificativ în fotografia artistică: ziduri scorojite, ferestre sparte, frontoane proeminente, scări șubrede, proporții uriașe. Lumină bună: seara.

Castelul din Uioara de Sus / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Castelul din Sânmiclăuș. Se vede de la mare distanță, pentru că fațada sa vestică, cu două șiruri de coloane, se impune deasupra caselor și lanurilor de porumb din apropiere. Castelul, ridicat în secolul al XVII-lea, este o capodoperă a Renașterii târzii din Transilvania. Lumină bună: seara.

Castelul din Sânmiclăuș / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Castelul din Cisteiu de Mureș. Cel mai trist, părăsit, ruinat și defăimat de pe listă. Dar osteneala merită dacă ești fotograf. Rămășițele cu iz antic (chiar dacă presărate cu gunoaie) sunt parcă din picturile cu ruine ale unor Andrea Locatelli sau Paolo Anesi. Din oricare unghi l-ai privi, castelul (de secol XIX) e remarcabil. Și perfect pentru ședințe foto neconvenționale. Lumină bună: pe toată durata zilei.

Castelul din Cisteiu de Mureș / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos. Rezonanțele sumbre ale acestui castel de secol XIV (asasinarea lui Martinuzzi și, după patru decenii, a lui Aron Pumnul în camerele castelului) sunt exprimate pe deplin de ruinele lugubre care au mai rămas în picioare. Poate e greu de crezut, privindu-le, dar vorbim despre cel mai valoros edificiu renascentist din țară. Cine adoră silutele de ziduri și tufele de vegetație care îmbracă piatra, va fi fericit în acest spațiu horror. Lumină bună: dimineața și seara.

Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

Florian-Rareș Tileagă