Optand pentru o vizita la Schitul Sfantul Lazar din Alba Iulia, pasii va vor purta spre un loc aparte, un loc in care linistea si frumosul se reunesc intr-o armonie desavarsita. Trecand de portalul zidurilor groase, veti fi intampinati de imaginea gratioasa a bisericutei albe si va veti bucura de toate atributele unei placute escapade din forfota citadina.
Prospetimea verdetii abundente, linistea reconfortanta si revarsarea miresmelor vegetale va vor dezmierda gandul si simturile. Fie ca veniti in pelerinaj pentru a asista la o slujba crestina sau doar cu scopul unei vizite scurte, veti fi intampinati de caldura ospitalitatii obstii de maici si va veti simti privilegiati sa va aflati intr-o lume de vis, un loc binecuvantat ce ne-a fost lasat in dar.
Edificarea asezamantului monastic a fost inceputa in anul 1937, din initiativa Preasfintitului Parinte Dr. Ioan Stroia, episcop general al Armatei. Acesta a cumparat locul vatrei monahale, dar din nefericire, soarta ii rapeste cucernicului parinte bucuria de a-si vedea ctitoria sfintita, la doar un an mai tarziu, trecand la cele vesnice. Mormantul Parintelui va fi asezat in necropola din incinta schitului.
A urmat o perioada de schimbari si framantari, cu precadere in perioada comunista, insa in anul 1989, o bisericuta veche de lemn, construita in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, a fost adusa din satul Acmar, comuna Blandiana. Apoi, la inceputul anilor 1990, aici s-a stabilit o comunitate de calugari care s-au straduit sa refaca viata spirituala a asezamantului. Inalt Preasfintitul Andrei, Arhiepiscopul Albei Iulia, a emis decizia de reinfiintare cu statutul de manastire, Manastirea „Sfantul Ioan Botezatorul”, dupa hramul vechii biserici de lemn, „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.
La 14 noiembrie 1999, biserica din lemn este stramutata intr-un loc numit „Valea Popii”, in nord-vestul localitatii, la 500 m de Calea Motilor, soseaua ce duce spre Apuseni. Pe locul vechii biserici din lemn, s-a zidit o noua biserica si comunitatea monahala a fost schimbata de maici, duhovnic fiind Sfantul Parinte Lazar Tabra, iubit si apreciat de credinciosii din tara si de peste hotare. In anul 2001, in Sambata lui Lazar, biserica schitului primeste hramul „Invierea Sfantului si Dreptului Lazar”, de la aceeasi data schitul numindu-se oficial „Sfantul Lazar”.
Parintele a slujit cu multa ravna si cucernicie pana la varsata de 82 de ani, trecand la Domnul in anul 2008, si, precum in cazul Parintelui Ioan Stroia, nu va ajunge sa asiste la sfintirea ctitoriei, desi ambii au fost adevaratii ctitori. Sfintirea noii biserici s-a infaptuit in ziua hramului, Sambata Sfantului Lazar, 16 aprilie, in anul 2011.
Cat despre arhitectura noii biserici, aceasta este opera arhitectului Grigore Filimon, fiind realizata in combinatia stilurilor bisericilor ortodoxe din Tara Romaneasca si a celor ardelenesti, dupa proptotipul bisericii Manastirii Cozia de pe Valea Oltului. Schitul gazduieste Centrul misionar al Eparhiei, tipografia Arhiepiscopiei Albei Iulia, precum si atelierul de lumanari.
Sursa imaginii: reintregirea.ro