Traducerea Noului Testament, tiparita la Balgrad (Alba Iulia), la data de 21 ianuarie 1648, reprezinta prima traducere integrala in limba romana. A fost realizata de Mitropolitul Simion Stefan si a vazut lumina tiparului sub coordonarea sa, la solicitarea principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, reprezentand un fapt fara precedent pentru cultura romana si o premiera pentru celelalte popoare sud-est europene.
Traducerea Noului Testament reprezinta piatra de temelie pentru cultura literaturii si limbii romane. Alaturi de Palia de la Orastie, traducerea partiala a Vechiul Testament in limba romana, tiparita in 1582, reprezinta monumente ale limbii romane si pasii premergatori editarii Bibliei la Bucuresti in anul 1688.
Privind sursa din care a fost efectuata traducerea, ipotezele sustin fie ca aceasta ar fi fost realizata pe baza Bibliei Vulgata din 1587 (o versiune a Bibliei tradusa in limba latina), publicata in Venetia, fie o editie bilingva (greaca si latina) publicata de reformatul Theodor Beza. Limba utilizata este placuta, apropiata celei contemporane si reflecta o deosebita frumusete literara. Mai mult, valoarea lingvistica si literara este si mai mult evidentiata prin mesajul din prefata lucrarii care subliniaza importanta unitatii limbii literare romanesti. Cartea Noului Testament si Cazania lui Varlaam, tiparita la 1643 la Iasi, au pregatit prima traducerea integrala a Bibliei in anul 1688 si au deschis drumul limbii romane scrise, reprezentand temelia limbii literare in secolele care au urmat. Literatura religioasa din secolul al XVII-lea si prima jumatate a secolului al XVIII-lea au jucat un rol decisiv in afirmarea limbii romane literare.
Noul Testament de la Balgrad este cel mai valoros exponat al colectiei de carte veche a Muzeului National al Unirii din Alba Iulia, marturie a activitatii tipografice bogate din timpul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea, materializat sub auspiciile miscarilor religioase ce au avut loc pe teritoriul Transilvaniei.
Credite foto: http://ziarulunirea.ro/