Dacă azi lumea merge la Târgul de Fete, pentru distracție, suveniruri și picnic la cota 1.400, nu înseamnă că dintotdeauna a fost așa. Cu cât coborâm în trecut, de-a lungul secolelor, cu atât târgul pare mai important, mai determinant, iar oamenii care participau la el, mai puternic marcați de desfășurarea lui. Acolo se proslăvea Soarele, acolo se oficiau căsătoriile, acolo se făcea schimb de mărfuri. Iată, mai jos, un scurt info cu privire la istoria târgului.

Târgul, spun etnografii, există din vremurile când oamenii proslăveau Soarele. Era o întâlnire a tuturor muntenilor risipiţi pe văi, dornici să aducă mulţumire marelui astru pentru roadele pământului. Mai târziu apoi (istoricii indică, mai precis, anul 1819 ca debut al târgului) marele platou de la Găina a devenit locul unde se strângeau locuitorii din peste 80 de sate ale Apusenilor, pentru schimb de produse.

Astfel se face că, spre sfârșit de secol XIX, sătenii urcau, de cu seară, pe platoul Găinei. Dis-de-dimineaţă, doi delegaţi din partea moţilor şi doi din partea crişenilor trăgeau o linie de despărţire între cele două tabere, astfel încât moţii îşi aşezau merindele în partea de răsărit, iar crişenii în apus.

Iar asta nu e tot. Istoriile povestite ale târgului spun că mândrele, sperând că îşi găsesc soţ, veneau cu zestrea gata așezată pe cai, iar preoţii săvârşeau cununiile acolo, pe Muntele Găina. Fetele se pregăteau ani întregi pentru ziua cea mare de pe munte. Fiecare familie, care avea fată de măritat, îşi ridica un cort pe munte, în care scotea zestrea la vedere şi îi aştepta pe peţitori. Nici feciorii nu se lăsau mai prejos. Se adunau însoţiţi de familiile lor şi aduceau ceea ce era mai bun, mai ales o curea frumoasă plină de argint şi aur. Iar după ce îşi alegeau mireasa, urma o „încredinţare“ înaintea publicului, ce consta în schimbarea de năfrămi numite „credinţe“. După încredinţare, se lua prânzul, apoi se încingea hora peste târg, formată din moţi şi crişeni, care îşi adresau tot felul de satire. Din aceste glume, de cele mai multe ori se iscau certuri care degenerau în bătăi sau, aşa cum se zicea, în „nerânduieli“.

La apusul soarelui, însă, toate bune şi frumoase. Oamenii începeau să plece râzând şi glumind. Crişeanul, fiind mai iute la fire şi rău la mânie fiindcă nu şi-a putut vinde oalele, începea să le spargă cu bâta. Moţul, în schimb, dorind ca oalele cumpărate să ajungă mai iute acasă, le dădea de-a rostogolul din deal...

Azi, lumea merge la Găina nu pentru căsătorii pe munte, sau pentru comerț, ci pentru marea sărbătoare etno-culturală care a devenit Târgul de Fete. Dar şi pentru distracţie, târgul fiind un weekend cu discotecă pe munte, artificii, foc de tabără, cu paradă a portului popular, cu târg de obiecte populare și spectacole de muzică tradiţională.

Florian-Rareș Tileagă

FOTO: La Târgul de Fete... / Sursa foto: Cătălin Cădan