„N-ați nimerit prea bine. E Duminecă, iar rânduiala e alta acuma”, ne-a spus bătrânul părinte Sofronie Boboia, cu surâsul îngăduitor al omului care vrea, totuși, să ajute din toată inima. „Dar ca să nu plecați supărați de la noi, vă voi povesti, totuși”. Și ne-a povestit, oameni buni, ne-a povestit ca un bunic, pe îndelete, tot ce trebuia

În schit / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă

să știm despre mănăstirea Țeț de pe Valea Mirașului, Munții Șureanu. Micuța, superba Mănăstire Țeț, de care vă despart cam două ore jumate de mers cu mașina din Alba Iulia.

Întâlnirea cu părintele are loc în șoaptă, la intrarea în bisericuță; înțelegem pe loc că acesta e limbajul în mănăstire... Suntem lângă icoana Patimilor Domnului, îmbrăcată în argint, despre care părintele ne spune că-i tocmai de la Ierusalim. Intrăm apoi până aproape de iconostas, de unde preotul își începe povestea, cu glas scăzut, în aerul parfumat cu mir al bisericii. Doar zgomotele scurte ale aparatului foto parcă îl întrerup, din când în când, pe călugăr. El, însă, zâmbește, pentru că ceea ce ne spune pare să fie mai important decât orice...

Aflăm de la părintele că trecutul nu îndepărtat al schitului ține de viața unui anume Ghenadie Manciu, călugăr din Țara Făgărașului. Sosise în aceste locuri în 1950, în căutarea unui loc de mănăstire. Cum urcușul era greoi, se odihni într-o poiană și visă că-i apare pe cal Mucenicul Gheorghe, care îl întrebă pe călugăr ce are de gând să facă în locul respectiv. Speriat, Ghenadie crezu, în vis, că omul de pe cal e ofițer al Securității; Sfântul Gheorghe, însă, l-a liniștit, zicându-i cine este și poruncindu-i apoi să construiască mănăstirea chiar acolo, în poiană.

Cu brațele lui, singur pe vârful culmilor de pe Valea Mirașului, Ghenadie începu lucrul. Construi un locaș micuț, din lemn – actualul paraclis. Totuși, nu s-a bucurat mult de călugărie. Securitatea l-a arestat pe călugăr, biserica rămânând pustie. Abia în 1990 mănăstirea a prins din nou viață, odată cu îndemnul I.P.S Andrei, adresat părintelui Sofronie Boboia, de a o reconstrui acolo, unde se afla deja paraclisul. Sfințirea noii biserici, pictată de Liviu Dumbravă, a avut loc în 2003. Azi, obștea mănăstirii cuprinde 20 de maici, dimpreună cu stareța Filofteia Bura. Hramul bisericii e „Nașterea Maicii Domnului” iar cel al paraclisului este (datorită visului) „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Acces la Schitul Țeț

Rută: Alba Iulia – Sebeș (DN 1) – Șugag (DN 67 C) – Valea Mirașului

Descrierea rutei: din DN 67 C, după ce treci de barajul lacului Tău, faci dreapta înainte de podul de lângă restaurant. Urmează 7 km de drum forestier până la indicatorul mănăstirii, de unde continui pe jos, prin pădure, pe versanul din dreapta. Există chiar o potecă special amenajată, cu balustradă de lemn, până sus. Atenție, însă, panta e abruptă iar urcușul poate fi solicitant pentru turiștii fără rezistență fizică. În principiu, urcarea până la mănăstire durează aproximativ 30 de minute.

Distanţă de la Alba Iulia la schit: 70 km

Durată: aproximativ 2 ore 30 minute, fără popasuri

Florian-Rareș Tileagă

FOTO SUS: Schitul / Sursa foto: Florian-Rareș Tileagă