Scurta domnie a lui Mihai Viteazul la Alba Iulia a suscitat reacţii variate în epocă şi mai târziu, în funcţie de apartenenţa politică, etnică, socială sau confesională a observatorilor. Amintirea  sa rămâne vie în Cetatea Alba Iulia.

1 noiembrie 1599, Cetatea Alba Iulia. Mihai Viteazul  îşi făcea intrarea triumfală prin Poarta Sfântul Gheorghe a Cetăţii medievale şi se instala în Palatul Principilor. Un basorelief din bronz, amplasat pe faţada Palatului reprezintă, în linii principale, ampla scenă a intrării triumfale a voievodului în Alba Iulia. Mihai Viteazul aflat în fața tronului primește pâine și sare din partea mulțimii, care i se închină cu smerenie.

Scurta domnie din Cetatea Bălgradului

Mihai Viteazul a guvernat de la Alba Iulia, din capitala principilor Transilvaniei, din noiembrie 1599 până în septembrie 1600. Din Palatul Principilor, s-a ocupat de organizarea administrativă a principatului Transilvaniei, punând pe oamenii săi în cetăți, orașe și în funcții-cheie în consiliul princiar, alături de alţi reprezentanţi ai stărilor Transilvaniei.

Palatul Principilor în zilele noastre/Sursa: www.albaiuliaqr.ro

În această perioadă, diverse surse atestă activităţile domnului în Alba Iulia. Dintre ele, rapoartele trimișilor imperiali sunt cele mai bogate în detalii. Acestea relatează pas cu pas întâlnirile oficiale şi cele secrete avute cu domnul fie în sala de consiliu a Palatului Principilor, fie în altă sală mai mică ocupată de el. Tot la Alba Iulia a fost organizată şi dieta din 20-28 noiembrie 1599, în care domnul a solicitat stărilor depunerea jurământului de credinţă faţă de împărat şi faţă de el însuşi în calitate de guvernator.

Portret Mihai Viteazul, realizat în cadrul proiectului „Alba Iulia, o istorie vizuală prin amprente celebre“, derulat de Municipiul Alba Iulia

La curtea princiară din Alba Iulia  a întocmit şi Catastihul ţării în care erau înregistrate veniturile şi cheltuielile ţării, în limba română.

Cereri pentru recunoaşterea domniei ereditare

Deşi a legitimat stăpânirea sa asupra Transilvaniei în calitate de guvernator (consilier, căpitan general) al împăratului Rudolf al II-lea, în repetate rânduri Mihai a exprimat aspiraţia recunoaşterii domniei sale ereditare asupra Țării Românești, Transilvaniei, iar după alungarea lui Ieremia Movilă din Moldova, în mai 1600, și asupra acesteia din urmă. Spre exemplu, în iulie 1600, nota pe dosul cererii sale față de împăratul Rudolf: „Și hotarul Ardealului” adică „ cele cinci varmeghii, carele sînt Biharul și Solnocul de Mijloc, și Maramurăș, Sarandul, Crasna, să se rumpă aicea cătră Ardeal, cu cetățile și cu ținuturile, cum au fost mai dennainte vreame”... pohta ce-am pohtit... Moldova și Țara Românească”. Voievodul cererea ca împăratul să recunoască domnia ereditară a domnului și urmașilor săi în cele două țări.

Broderia Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia

Nemulţumirea elitelor ardelene

A încercat să colaboreze cu stările ardelene, din care nobilimea era cea mai influentă, păstrând aproape neschimbate rânduielile și instituțiile Transilvaniei. O serie de iniţiative au fost inspirate de Contrareformă, care viza întărirea catolicismului şi eliminarea confesiunilor protestante. La dieta din 20-28 iulie 1600, ţinută tot la Alba Iulia, domnitorul a solicitat aprobarea unor înlesniri pentru satele româneşti şi scutirea de robotă a preoţilor români ortodocşi, încercând să înlăture inegalitatea dintre aceștia și preoții celorlalte confesiuni.

Mihai Viteazul a avut un rol important şi în consolidarea instituţională a Bisericii Ortodoxe din Transilvania, iar în înțelegere cu împăratul Rudolf al II-lea viza chiar aşezarea ortodoxiei între religiile recunoscute ale principatului Transilvaniei.

Perceput ca străin, stăpânirea lui nu a fost privită cu ochi buni de elitele ardelene, care doreau să-l aleagă pe principe dintre autohtoni. Prezența domnului român a făcut ca iobagii români să nu se mai supună stăpânilor lor şi o parte dintre ei să plece de pe domenii în secuime şi în zonele locuite de saşi, spre nemulţumirea nobililor. Această situaţie explică răzvrătirea nobilimii ardelene, care, în loc să participe la dieta convocată de domn la Sebeș, s-a adunat la Turda, la 1 septembrie 1600. În alianță cu forțele habsburgice ale generalului  George Basta l-au înfrânt pe Mihai Viteazul în bătălia de la Mirăslău (16 septembrie 1600). Cu aceasta stăpânirea sa în Transilvania s-a încheiat.

Amintirea lui Mihai Viteazul în Cetate

Voievodul este amintit în Documentele Unirii din 1918,  este imortalizat într-o  frescă din Catedrala Încoronării, dar, mai ales, prin statuia ce se înalţă maiestos în fața fostului Palat al Principilor, care i-a servit drept reședință.

Tot de prezenţa lui Mihai Viteazul în Cetate aminteşte şi Biserica de lemn ridicată pe locul aproximativ al vechii Catedrale mitropolitane ortodoxe, ridicată la inițiativa lui Mihai Viteazul, în 1597. Complexul mitropolitan ar fi cuprins, în secolul al XVII-lea, pe lângă Catedrală, o biserică mai veche și o tipografie.

Voievodul a trăit în Cetatea Bălgradului  și o frumoasă poveste de dragoste cu Velica  Norocea, o femeie cu mare influență la curtea princiară de la Alba Iulia.

Scurta stăpânire a domnului muntean asupra Transilvaniei, şi din mai-septembrie 1600 asupra Moldovei, a oferit istoricilor români din secolul al XIX-lea baza construirii imaginii lui Mihai Viteazul ca precursor al Unirii din 1918. Prezența la Alba Iulia, în 1 decembrie 1918, a 1.228 de delegați oficiali ai românilor din Transilvania și a peste 100.000 de simpli participanți evidențiază tocmai acest fapt.

Sursa informaţiilor: Proiectul Memoria Urbis, finanţat de Primăria Alba Iulia 

Foto deschidere articol: Reenactorul care l-a întruchipat pe Mihai Viteazul în documentarul „Amprente celebre în #AlbaIulia“, realizat de Municipiul Alba Iulia, prin proiectul „Alba Iulia, o istorie vizuală prin amprente celebre“.