Cetatea Alba Carolina, simbolul orasului Alba Iulia, a reusit sa intre in atentia presei din tara si din strainatate. La 300 de ani de la momentul in care a fost pusa prima piatra a Cetatii, zidurile arata de parca timpul nu si-a lasat niciodata amprenta asupra acestora.

Cetatea Alba Carolina reprezinta unul dintre cele mai impresionante proiecte de restaurare din tara, reusind sa puna orasul Alba Iulia pe harta destinatiilor turistice de excelenta. Cu toate acestea exista in continuare detalii despre constructia, functionalitatea si istoria cetatii prea putin cunoscute sau inca invaluite in mister.

Lista realizata de jurnalistii de la ziarul Adevarul se concentreaza pe informatii putin cunoscute, chiar si de catre localnici, de la detalii arhitecturale si practice, la secretele mai putin glorioase ale procesului de constructie.

1. Cetatea Alba Carolina, cea mai mare fortificatie bastionara de tip Vauban din aceasta parte a Europei. Cetatea Alba Carolina, ce a fost proiectata de inginerul militar Giovani Morando Visconti, este nu doar una dintre cele mai impresionante Cetati din tara, ci chiar cea mai mare fortificatie de tip Vauban din intreaga Europa de Sud-Est.

2. Cine si de ce a construit Cetatea? Cetatea Alba Carolina este astazi un simbol al identitatii nationale si al unitatii, insa nu acesta a fost scopul pentru care a fost initial proiectata. Hotararea de constructie a unei fortificatii la Alba Iulia a fost luata in cadrul Consiliului de razboi al imperiului dupa ce, in 1711, orasul si cetatea medievala Alba Iulia au trecut printr-o ridicare topografica. Proiectul Cetatii de astazi a fost realizat pe o hartie cu dimensiunile de 71/60 cm si trimis pentru aprobare catre printul Eugeniu de Savoia. Planul aprobat a fost trimis generalului Steinville, comandant al trupelor imperiale stationate in Transilvania, pe data de 26 aprilie 1714.

3. Sculpturi si basoreliefuri in cinstea lui Eugeniu de Savoia, in bastionul care ii poarta numele. Bastionul Eugeniu de Savoia, din sud-estul Cetatii, include o consola sculptata cu stema principelui Eugeniu de Savoia. Principele, de asemenea inginer si arhitect, a revizuit si corectat planurile pentru fortificatia bastionara de la Alba Iulia.

4. Pentru constructia Cetatii a fost daramata o mare parte din orasul medieval. Cetatea Alba Carolina se afla pe locul in care, inainte de 1713 - 1715, se intindea o parte din orasul medieval. Partea de oras care se afla in zona de terasa a fost daramata, iar populatia a fost fortata sa se mute. In lucrarea “Fortificatiile orasului Alba Iulia”, Gheorghe Anghel prezinta momentul demararii lucrarilor:

"Lucrarile propriu-zise la fortificatia de la Alba Iulia au inceput in ziua de 4 noiembrie 1715 cand s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol, dedicat imparatului, situat pe latura de nord. La ceremonia religioasa au participat 100 de romani ai recentei Biserici Unite cu Roma impreuna cu generalul conte Stefan de Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania; Sigismund Cornis, guvernatorul Transilvaniei; Visconti, inginerul militar si arhitectul Cetatii; autoritatile orasului si multi romani ce constituiau majoritatea locuitorilor orasului Alba Iulia."

5. Cetatea a fost construita de peste 10.000 de iobagi. Nu intreaga istorie a Cetatii este una de glorie si splendoare, detalii mai putin cunoscute despre constructia acesteia sunt legate de modul in care a fost ridicata, cu ajutorul a peste 10.000 de iobagi fortati sa munceasca in serii de cate 2 saptamani. Proiectul Cetatii nu a fost niciodata realizat in intregime, iar in perioada de constructie au fost adusi iobagi din toate comitetele si scaunele Transilvaniei.

6. Cetatea are propriul sau sistem de canalizare. Cetatea Alba Carolina a fost proiectata pentru a deservi nevoile celor peste 10.000 de soldati stationati intre aceste ziduri pe timp de razboi. Astfel, planul Cetatii include un sistem de canalizare propriu, o moara in bastionul Capistrano, o serie de fantani de mare adancime pentru aprovizionare cu apa, depozite pentru alimente, ateliere de reparatii. In ciuda faptului ca a fost ridicata pentru a servi ca si complex militar, Cetatea Alba Carolina a fost implicata doar in doua evenimente istorice marcate de conflicte armate: rascoala lui Horea (1784 - 1785) si revolutia din Transilvania 1848 - 1849.

7. Poarta a III-a, un simbol al bogatei istorii a Cetatii. Poarta a III-a este poarta principala a Cetatii, conceputa ca poarta triumfala de intrare in incinta superioara a Cetatii. Poarta are forma de arc de triumf dublu, facandu-se remarcata prin elemente arhitecturale precum cei patru piloni si opt pilastrii folositi pentru a sustine boltile si arcadele celor trei intrari, 2 pedestre si una principala. Poarta este bogat decorata cu grupuri statuare pe latura exterioara si un coronament ce il infatiseaza pe imparatul Carol al VI-lea al Austriei ecvestru, triumfator asupra turcilor. Sub aceasta statuie exista o celula, facuta celebra deoarece aici a fost inchis Horea in timpul rascoalei de la 1784.

8. Cetatea Alba Carolina, o comoara arhitecturala. Desi Cetatea a fost construita cu scop militar, aceasta nu este mai putin impresionanta din punct de vedere arhitectural. Forma Cetatii si asezarea celor sapte bastioane in forma de stea sunt elemente clasice ale constructiilor de tip Vauban. Datorita necesitatii de adaptare la teren bastioanele nu sunt egale, iar cele principale au cazemate interioare. Sistemul defensiv include baterii de artilerie pe platformele superioare, un sant interior lat de 27 de metri si raveline care apara curtinele.

9. Inginerul Giovanni Visconti nu si-a vazut proiectul terminat, insa este ingropat la Alba Iulia. Inginerul Giovanni Visconti Morando a murit la varsta de 65 de ani, in anul 1717 cu mult inainte ca cetatea sa fie finalizata. Acesta a fost inmormantat in Catedrala Romano-Catolica unde exista si un epitaf in cinstea sa.

10. Palatul Princiar din Cetate, locul in care a locuit Mihai Viteazul. In scurta sedere la Alba Iulia, Mihai Viteazul a locuit in Palatul Princiar din Cetatea Alba Carolina, cladirea fiind afectata de numeroase dezastre inainte de a fi refacuta, in anul 1615.