Personaj feminin cu o personalitate surprinzătoare, Anna Bornemisza avea un şarm magnetic, o ambiţie indestructibilă, o inteligenţă nativă şi o energie debordantă. Aceste calităţi au fost combinate cu oportunism, duritate, viclenie şi o credinţă obsesivă în magia neagră.

Vara anului 1653.  Principesa se căsătoreşte cu Mihai Apafi I (1632-1690), un tânăr de 21 de ani, devenit 8 ani mai târziu, în 1661, penultimul principe al Transilvaniei.

Principesa a împărţit cu soţul ei povara domniei. A avut o mare influenţă asupra lui, asupra modului de gândire, asupra deciziilor şi acţiunilor acestuia. Era capabilă să-i dea principelui sfaturi extrem de pertinente în domeniile politicii şi diplomaţiei.

Lovită de demenţă, o boală pe care se pare că o avea într-o formă uşoară încă din adolescenţă, Anna Bornemisza a căzut la pat, rămânând o bună parte de timp în camera ei împodobită cu obiecte de mare valoare şi zugrăveli scumpe. Pentru tămăduirea principesei au fost aduşi cei mai pricepuţi terapeuţi din Ardeal.

Portret al Principesei  din anul 1680

Mania ei era legată, în mare parte, de o teamă exagerată de muşte, pe care le lua drept vrăjitoare venite să-i facă rău. Era suficient să vadă o muscă şi era cuprinsă de panică. Se ascundea sub pat, după sobă sau se urca în podul palatului doar pentru a scăpa de ele. Dacă vedea vreo muscă pe masă, punea să fie schimbate imediat tacâmurile.

„Uneori plângea cu suspine şi spunea că nu poate scăpa de ele cu niciun chip, alteori râdea nefiresc de tare şi spunea că le-a biruit”.

În ciuda efortului constant şi devotat, depus de medicul de curte Ferencz Páriz Pápai, la 3 august 1688, Anna Bornemisza s-a stins din viaţă. Trupul ei a fost zidit în sacristia bisericii din Mălâncrav (actualul judeţ Sibiu), ctitorie a familiei. Aici a rămas în total anonimat până în anul 1942, când osemintele sale au fost înhumate, alături de ale lui Mihai Apafi I, în Biserica Reformată din Cluj.

Palatul Principilor din Cetatea Alba Carolina

Cuplul princiar a locuit mai mult la Făgăraş, dar și la Dumbrăveni, în condiţiile în care Palatul Princiar de la Alba Iulia, reședința principilor Transilvaniei, a fost distrus de turci şi tătari în timpul marilor invazii din 1658 şi 1662. Deşi a rămas pentru mult timp neutilizată, clădirea de la Alba Iulia nu şi-a pierdut importanţa cuvenită.

„Urmele“ Principilor Transilvaniei sunt păstrate în Palatul care i-a găzduit, aflat în inima Cetăţii Alba Carolina. Corpul principal al edificiului este în restaurare. Va fi valorificat istoric și turistic, prin proiectul „Conservarea, restaurarea și valorificarea durabilă a Ansamblului Palatului Principilor din Alba Iulia – Centru Expozițional Corp Principal E“, în valoare de 5 milioane de euro, finanțat prin Programul Operațional Regional.

Rezultatul prognozat? Repunerea Palatului pe harta obiectivelor emblematice pentru Alba Iulia, pentru Transilvania şi pentru Europa.

#Curiozităţi despre #AlbaIulia
Articolul este prezentat în cadrul campaniei #Curiozităţi despre #AlbaIulia, derulată de blogul oficial de turism al Municipiului Alba Iulia, www.viziteazaalbaiulia.ro
De la întemeierea oraşului de către romani, în urmă cu aproape două mii de ani, şi până în zilele noastre, oraşul a trecut prin tot atâtea transformări, încât este aproape imposibil ca cineva să-i cunoască toate secretele.
Ca toate oraşele vechi, Alba Iulia păstrează, pe lângă clădirile-simbol şi mici secrete, lucruri mai puţin cunoscute. Urmele stau ascunse ici-acolo, zărite doar de ochiul cunoscătorilor. Altele merită amintite, deşi urma lor s-a pierdut definitiv, altele se cer cercetate în documente de arhivă.
#Curiozităţile ne pot ajuta să compunem, ca într-un puzzle, o altfel de poveste despre #AlbaIulia , una care ne va face să (re)descoperim oraşul cu alţi ochi.

Sursa informaţiilor şi a imaginilor de epocă: http://memoriaurbis.apulum.ro, proiect finanţat de Primăria Municipiului Alba Iulia

Articole pe aceeaşi temă:

#Curiozităţi: Straja în Apulum

Campanie: #Curiozităţi despre #AlbaIulia

#Curiozităţi: Legenda întemeierii oraşului medieval